1. [DEX '09] SUSAI, susai, s. m. Gen de plante erbacee din familia compozeelor, cu frunze sesile, cu flori galbene, a căror tulpină conține un suc lăptos (Sonchus). – Din ucr. susai.
2. [MDA2] susai2 sn [At: CADE / V: ~sig / Pl: ~săie, ~seie / E: mg szuszék] (Trs) Hambar sau lădoi pentru grâne.
3. [MDA2] susai1 sm [At: LB / V: (înv) sos~ / Pl: ~, (înv) ~uri / E: ns cf ucr, rs сусак] 1 Plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpină simplă, cu flori galbene în vârf, cu fructe achene striate transversal Si: (reg) castravan, iarba-iepurilor, lăptuca-gâștei, măcrișor, susan (6), tâlhărea (Sonchus arvensis). 2 Plantă erbacee din familia compozitelor, cu flori galbene, cu tulpină ramificată și cu fructe achene netede Si: (reg) lăptucă, pălămidă1-grasă, susan (7), susăiță (1) (Sonchus asper). 3 (Șîs ~ moale, ~ul-gâștei) Plantă compozită cu tulpina ramificată și flori galbene cu involucru păros Si: (reg) iarba-iepurelui, lăptucă-iepurească, pălămidă1-grasă, susan (8), susăiță (2) (Sonchus oleraceus). 4 Plantă compozită cu tulpina simplă și flori galbene cu involucru păros, care crește prin locuri mlăștinoase Si: (reg) lăptuca-gâștei, pălămidă-grasă, susan (9) (Sonchus palustris). 5 (Reg) Crestățea (Lactuca quercina). 6 (Reg; șîs ~ țigănesc) Salată sălbatică (Lactuca serriola). 7 (Reg) Crestățea (Lactuca virosa). 8 (Reg; șîs ~ porcesc, ~ iepuresc) Păpădie (Taraxacum officinale). 9 (Prc) Frunzele de susai1 (1-8). 10 Florile de susai1 (1-8). 11 (Reg; șîs ~ de pădure) Salata iepurelui (Prenanthes purpurea). 12 (Olt; Trs) Tătăneasă (Symphyum officinale). 13 (Îc) ~-de-pădure (sau –de-munte ori ~-pădureț, -sălbatic) Tâlhărea (Mycelis muralis). 14 (Îc) ~-de-munte Mlecin (Cicerbita alpina). 13 (Îc) ~ puturos Lobodă puturoasă (Chenopodium pulvuria).
4. [DEX '98] SUSAI s. m. Gen de plante erbacee din familia compozeelor, cu frunze sesile, cu flori galbene, a căror tulpină conține un suc lăptos (Sonchus). – Din ucr. susaï.
5. [DLRLC] SUSAI s. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene; crește prin semănături, prin vii și prin tufișuri, unele specii care conțin în tulpină un suc lăptos fiind comestibile (Sonchus arvensis); tîlhărea (2). Lanurile par pătate de sînge, atît e de mare numărul macilor; pe margine și pe răzoare le răspund adevărate covoare galbene de păpădie și susai. CAMIL PETRESCU, O. 266. Prin susai Abia scăpai; Prin urzici, Tot cu bășici. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 398. Frunză verde de susai, Mă-ntorsei iară pe plai. ALECSANDRI, P. P. 257.
6. [Scriban] susáĭ m., pl. tot așa [rut. rus. susáĭ (Pascu, R. C. 1938, 110]. Cp. și cu rus. susáli, foaĭe de aur). O plantă din familia compuselor (sonchus oleráceus, arvensis ș. a.) Din ĭa se face salată. Susaĭ de pădure, crestățea. V. lăptugă.
7. [DEX '09] SÂSÂI, sâsăi, vb. IV. Intranz. 1. (Mai ales despre gâște, șerpi) A scoate un sunet asemănător unui „s” prelungit. ♦ (Despre lemne ude care ard) A produce un sunet șuierător din cauza apei evaporate în timpul arderii; a fâsâi. 2. (Despre oameni) A vorbi defectuos pronunțând „s” în loc de „ș” sau deformând unele sunete; a vorbi peltic. – Formație onomatopeică.
8. [DEX '09] ȘUȘUI, șușui, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot asemănător cu foșnetul frunzelor; a foșni. 2. Intranz. A liniști sau a adormi un copil prin repetarea prelungită și monotonă a sunetului „ș”. 3. Tranz. A spune ceva în șoaptă; a șopti. – Formație onomatopeică.
9. [MDA2] hâsâi v vz sâsăi
10. [MDA2] sâsâi2 vit [At: ȘĂINEANU2 / Pzi: sâsâi, (rar) ~esc / E: fo] 1-2 (Mai ales d. gâște și șerpi) A emite sunete caracteristice speciei, asemănătoare unui „s” prelungit. 3-4 (Rar) A fâșâi sau a face să fâșâie. 5-6 (D. lemne) A produce în timpul arderii un sunet șuierător. 7-8 A vorbi defectuos pronunțând „s” în loc de „ș” sau de grupurile „ce”, „ci”. 9-10 A vorbi peltic. 11-12 (Pex) A emite sunete printre dinți Si: (reg) a șișcăvi. 13-14 A pronunța intejecția „șt!” cu „ș” prelungit (în scopul de a obține liniște).
11. [MDA2] sâsâi1 sn [At: MAT. DIALECT. I, 93 / V: susăi / Pl: ~e / E: sâsâiac] 1 (Reg) Sâsâiac (1). 2 Ladă mare pentru păstratul cerealelor.
12. [MDA2] sosai sn vz susai1
13. [MDA2] susăi sn vz sâsâi1
14. [MDA2] susâg sn vz susai2
15. [MDA2] șușai sn [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~uri / E: ns cf ucr суша „uscat, pământ”] (Reg) Nisip de pe malul râului.
16. [MDA2] șușăi v vz șușui2
17. [MDA2] șușui2 [At: VALIAN, V. / V: (reg) ~șăi / Pzi: ~esc, șușui / E: fo] (Reg) 1 vi (D. frunze, vânt, ape etc.) A șopoti (3). 2 vt (C. i. copii mici) A șâșâi (2). 3-4 vti A șopti (1-2). 5 vt A șopti (3).
18. [DEX '98] SÂSÂI, sâsâi, vb. IV. Intranz. 1. (Mai ales despre gâște, șerpi) A scoate un sunet asemănător unui „s” prelungit. ♦ (Despre lemne ude care ard) A produce un sunet șuierător din cauza apei evaporate în timpul arderii; a fâșâi. 2. (Despre oameni) A vorbi defectuos, pronunțând „s” în loc de „ș” sau deformând unele sunete; a vorbi peltic. – Formație onomatopeică.
19. [DLRLC] SÎSÎI, sîsîi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre gîște, șerpi etc.; p. ext. despre oameni) A scoate un sunet asemănător unui «s» prelungit. Femeile sîsîiau ca gîștele, minunîndu-se și clătinîndu-și capul, manifestînd astfel și mai vădit admirația pentru cele auzite. ARDELEANU, D. 93. Aude: sss!... sss!... sss!... un zgomot cum face gîsca, cînd e cloșcă; cînd colo, vede pe Vlad, sîsîind amarnic. ȘEZ. V 132. ◊ Fig. Vadul își murmură cîntul și foile sîsîie ca șerpoaicele. BENIUC, V. 99. ♦ (Despre lemne) A produce un sunet șuierător cînd ard (din cauza apei pe care o degajează, fiind prea verzi); a fîsîi. 2. A vorbi defectuos, deformînd unele sunete, pronunțînd «s» în loc de «ș».
20. [DLRLC] ȘOȘOI1 vb. IV v. șușui.
21. [DLRLC] ȘUȘUI, șușui, vb. IV. Intranz. 1. (Despre vînt, frunze, copaci) A foșni. După cum șușuia vîntul în brazi și se alina, se cunoștea că înserarea va veni cu liniște. SADOVEANU, F. J. 537. Pădurea de brad începu să șușuie. id. V. F. 141. 2. A vorbi în șoaptă; a șopti. – Variantă: (2) soșoi vb. IV.
22. [Șăineanu, ed. VI] săsăì v. 1. a înlocui sunetul ș cu s; 2. a șuiera, vorbind de șerpi. [Onomatopee].
23. [Șăineanu, ed. VI] susaiu m. plantă lăptoasă ce place vacilor (Sonchus arvensis). [Origină necunoscută].
24. [Șăineanu, ed. VI] șușuì v. a șopti: frunzele șușuiau. [Onomatopee].
25. [Scriban] sîsîĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (imit. de forma luĭ fîsîĭ, fîșîĭ, vîjîĭ). Vorbesc pronunțînd s îld. ș saŭ cu oare-care defect din cauza lipseĭ dinților. V. intr. și tr. Șușuĭ, liniștesc un prunc care plînge pronunțînd încet și repetat sunetu s: mama sîsîĭa copilu. Impun tăcere în mulțime pronuntind discret sunetu s.
26. [Scriban] șușáĭ n., pl. urĭ (cp. cu rus. súša, uscat, pămînt. V. și chișaĭ). Nisip de pe malu rîuluĭ.
27. [Scriban] șúșuĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (imit. d. șu-șu-șu, foșnetu frunzelor bătute de vînt ș. a.; ung. susogni, a foșni, a șopti, bg. šušny, șoptesc. V. șoșăĭ, sîsîĭ). Rar. Foșnesc, fîșîĭ: frunzele șușuĭaŭ (Lit.). Șoptesc, vorbesc în șoaptă (Lit.). V. tr. Sîsîĭ, liniștesc un prunc legănîndu-l în brațe și pronunțînd încet și repetat sunetu ș: mama șușuĭa copilu.
28. [DOOM 3] susai s. m., pl. susai, art. susaii
29. [DOOM 2] !susai s. m., pl. susai, art. susaii
30. [MDO] susai
31. [DOOM 3] sâsâi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. sâsâi, 3 sâsâie, imperf. 1 sâsâiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să sâsâi, 3 să sâsâie
32. [DOOM 3] șușui (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. șușui, 3 șușuie, imperf. 1 șușuiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să șușui, 3 să șușuie
33. [DOOM 2] sâsâi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. sâsâi, 3 sâsâie, imperf. 3 sg. sâsâia; conj. prez. 3 să sâsâie
34. [DOOM 2] șușui (a ~) vb., ind. prez. 3 șușuie, imperf. 3 sg. șușuia; conj. prez. 3 să șușuie
35. [MDO] sîsîi (ind. prez. 1 sg. sîsîi, 3 sg. și pl. sîsîie)
36. [IVO-III] sâsâiu, -âe 3 ind. și conj., -âiam 1 imp.
37. [IVO-III] susaiu sg.
38. [DER] susai (-i), s. m. – Plantă (Sonchus oleraceus, S. Asper, S. arvensis, S. palustris). Sl. susati, susą „a suge”, susŭ „țîță”, pentru să produce un suc alb asemănător laptelui, cf. și numele său fr., laiteron. Legătura cu rus. susak „plantă” (Cihac, II, 381) este incertă. În schimb, rus. susaj (Pascu, R. critică, 1938, 110; Scriban) pare să provină din rom. După Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 303, urmat de Philippide, II, 735, este cuvînt dacic, legat de alb. susaljë „zurro”. După Candrea, din sb. sisaljka „mamelon”.
39. [DAR] sâsâi, sâsâie, s.n. (reg.) 1. hambar de cereale; sâsâiac. 2. ladă mare în care se păstrează cereale.
40. [DAR] șușai, șușaiuri, s.f. (reg.) nisip de pe malul râului.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL