1. [MDA2] surzuită sf [At: MÂNDRESCU, UNG. 103 / Pl: ~te / E: surzui] (Îvr) Agonisire (1).
2. [MDA2] surzui [At: LEX. MARS. 215 / V: (reg) ~zului, (îvr) sărăzui / Pzi: ~esc / E: mg szcrezn] (Trs) 1 vi (Înv) A adăuga (măsurând în plus). 2 vt A procura. 3 vt A agonisi (prin economisire).
3. [DLRLV] SURZUITĂ s.f. (Trans. SV) Tocmeală, rînduială. Iară de pre altă parte iaste cinul, care se ține de fapta și de surzuita Domnului, adecă de apă,, cuvine-se a ști hasna sacramentului sau tainei întru spălarea trupului CATEHISM CALVIN. Etimologie: surzui. Vezi și surzui. Cf. u s t a v (2).
4. [DAR] surzuită, surzuite, s.f. (înv.) agonisire.
5. [DAR] surzui, surzuiesc, vb. IV (reg.) 1. (înv.) a adăuga (măsurând în plus). 2. a procura; a agonisi (prin economisire).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL