1. [DEX '09] SURUGIU, surugii, s. m. (Înv.) 1. Vizitiu care conducea (călare pe unul dintre cai) diligențele, poștalioanele sau trăsurile boierești. 2. (Pop.; art.) Numele unei constelații din emisfera boreală. – Din tc. sürücü.
2. [MDA2] surugiu2, ~ie a [At: DLR / Pl: ~gii / E: sur] (Reg) Cenușiu (1).
3. [MDA2] surugiu1 sn [At: (a. 1802) URICARIUL, I, 8 / Pl: ~gii / E: tc sürücü] 1 Persoană care conducea (călare pe unul din cai) diligențele, poștalioanele sau trăsurile boierești Si: (înv) poștalion Vz birjar (1), cociș (1), droșcar (1), mânaș, sechiraș, veturin, vizitiu. 2 (Fig) Persoană care înjură în mod trivial. 3 (Art) Constelație din emisfera boreală Si: vizitiul.
4. [DEX '98] SURUGIU, surugii, s. m. 1. Vizitiu care conducea (călare pe unul dintre cai) diligențele, poștalioanele sau trăsurile boierești. 2. (Pop.; art.) Numele unei constelații din emisfera boreală. – Din tc. sürücü.
5. [DLRLC] SURUGIU, surugii, s. m. 1. Vizitiu care conducea (călare pe unul din cai) diligențele sau echipajele boierești de altădată. Vizitiul dădu îndemn; surugiii puseră pinteni și pocniră din harapnice. Rădvanul se zgudui și porni, huruind și clătinîndu-se în curelele lui. SADOVEANU, F. J. 451. La zile anumite sta-ntr-o piață O veche diligență-ncăpătoare. Cu surugiii sprinteni de-a călare. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 160. Hai, iubită, la plimbare, Caii mușcă-a lor zăbale, Surugiul e călare. ALECSANDRI, O. 169. La vizitii poruncea: Voi, vizitiilor, Și voi, surugiilor, Gătiți trăsura, Să punem pe Lina. PĂSCULESCU, L. P. 158. 2. Vizitiu (2).
6. [Șăineanu, ed. VI] surugiu m. poștalion: intră în curte opt cai cu doi surugii GHICA. [Turc. SÜRÜDJI].
7. [Scriban] surugíŭ m. (turc. sürügü, poștaș [cu căruța] d. sürmek, a mina. V. surecciŭ). Vizitiŭ poștal saŭ la o trăsură boĭerească de călătorie (V. poștalion). Fig. Om care tot înjură, om trivial: mă surugiule! V. ghĭocear.
8. [DOOM 3] surugiu (înv.) s. m., art. surugiul; pl. surugii, art. surugiii (desp. -gi-ii)
9. [DOOM 2] surugiu (înv.) s. m., art. surugiul; pl. surugii, art. surugiii (-gi-ii)
10. [DER] surugiu (-ii), s. m. – 1. Vizitiu de poștalion. – 2. Birjar. – Mr. surugiu. Tc. sürücü (Roesler 603; Șeineanu, II, 331; Lokotsch 1956), cf. ngr. σουρουτζής, sb. surudžija. – Der. surugu(i)esc, adj. (de surugiu); surug(i)ește, adv. (ca surugii).
11. [DAR] surugiu2, -ie, adj. (reg.) cenușiu.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL