1. [DEX '09] ȘURUBEL, șurubele, s. n. Diminutiv al lui șurub. – Șurub + suf. -el.
2. [MDA2] șurubel sn [At: CREANGĂ, O. 270 / V: (reg) ~upel / Pl: ~e / E: șurub + -el] 1-2 (Pop; șhp) Șurub (1) (mic). 3 (Reg; îe) A umbla cu ~e A recurge la șiretlicuri (1).
3. [DLRLC] ȘURUBEL, șurubele, s. n. (În poezia populară) Diminutiv al lui șurub. Murgule, murguțul meu, Ce nechezi așa de greu? Ori de frîu-ți cu zăbele, Ori de scări cu șurubele? ȘEZ. I 77.
4. [MDA2] șurupel sn vz șurubel
5. [DOOM 3] șurubel s. n., pl. șurubele
6. [DOOM 2] șurubel s. n., pl. șurubele
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL