1. [DEX '09] SURÂDE, surâd, vb. III. Intranz. 1. A zâmbi. 2. Fig. (Despre abstracte) A corespunde dorințelor cuiva, a se prezenta într-o formă favorabilă; a-l atrage, a-l tenta, a-i conveni. [Perf. s. surâsei, part. surâs] – Din fr. sourire (după râde).
2. [MDA2] surâde vi [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (înv) ~ride / Pzi: surâd / Pfs: ~âsei / Cj: 3,6 (pop) să surâză / Par: ~râs / E: fr sourire (după râde)] 1 (D. oameni) A schița o ușoară mișcare de alungire a buzelor (ca și cum ar râde) însoțită de o expresie specifică a feței, pentru a exprima, de obicei o bucurie, satisfacție etc. Si: a zâmbi. 2 (Fig) A fi favorabil (cuiva). 3 (Fig) A fi accesibil (cuiva). 4 (Fig) A corespunde dorințelor (cuiva) Si: a conveni (2), a-i fi pe plac.
3. [DN] SURÂDE vb. III. intr. 1. A zîmbi. 2. (Fig.) A-i fi favorabil. ♦ A-i plăcea mult. [P.i. surîd, perf. s. -rîsei, conj. -rîdă, part. -rîs. / < fr. sourire, după rîde].
4. [MDN '00] SURÂDE vb. intr. 1. a zâmbi. 2. (fig.) a-i fi favorabil. ◊ a-i plăcea mult. (după fr. sourire)
5. [Șăineanu, ed. VI] surâde v. 1. a zâmbi, a râde fără sgomot, numai printr’o mișcare ușoară a gurei și a ochilor; 2. a prezenta un aspect plăcut: această afacere îmi surâde; 3. fig. a fi favorabil: norocul îî surâde. [Modelat după fr. sourire].
6. [MDA2] suride v vz surâde
7. [CADE] ZÎMBI, ❍ZIMBI (-besc) vb. intr. și refl. 1 A rîde fără sgomot, mișcînd numai ușor buzele și ochii, a surîde: zîmbind ieșea dimineața din palatele părintești, zîmbind se înturna seara la maică-sa înapoi (ODOB.); cu același înțeles F Ⓟ ~ a rîde, † a se ~ a rîde: împăratul... zîmbea a rîde și nu le zicea nimic (SLV.); vede vătrariul spoit cu aur și grijit bine în cuiu la icoane, și zîmbește a rîde (SB.); vezirul s’au zîmbit a rîde și i-au zis să grăească, să nu se teamă (NEC.); 👉 MUSTAȚĂ1 ¶ 2 Ⓕ = SURÎDE2: norocul îi zîmbește ¶ 3 Ⓕ = SURÎDE 3: cîmpul cu florile și mîndrele dealuri, de după care zîmbeau zorile, în sburdalnica vîrstă a tinereței (CRG.); după întristare, veselia ne zîmbește, ca vremea bună ce după ploaie se ivește (GOL.) [vsl. zabŭ „dinte”].
8. [DLRLC] SURÎDE, surîd, vb. III. Intranz. 1. A rîde fără zgomot, schițînd numai o ușoară mișcare a buzelor; a zîmbi. Surîdea binevoitor numai cu un colț al gurii. DUMITRIU, N. 160. Ce zici, Comșa, de arătările lui Mucenicu? întrebă Ghenea într-un tîrziu, fără să mai surîdă a batjocoră. C. PETRESCU, Î. II 13. Vorbește rar și așezat. Din cînd în cînd își dă puțin capul pe spate, surîde pe sub mustață și atunci toată fața i se luminează. VLAHUȚĂ, O. AL. I 145. ◊ Fig. Natura surîdea în pragul primăverii, cam tristă. D. ZAMFIRESCU, R. 91. În zori de ziuă cînd... ziua Întîi Mai surîde. RUSSO, S. 21. ◊ (Construit cu dativul) Mi-a surîs cu bunătate. GALACTION, O. I 231. Ilenuța Precup își surîdea unui gînd ori unei amintiri, absentă de aci, cu privirea pierdută în vag. C. PETRESCU, A. 344. Copila îi surîde ca cele dintîi flori Ce-anunță primăvara. BOLINTINEANU, O. 62. 2. Fig. (Despre abstracte) A-i fi cuiva pe plac, a plăcea, a conveni, a atrage pe cineva; a se prezenta cuiva într-o formă favorabilă. Călătoria îi surîdea. ▭ Viața începea în sfîrșit să le surîdă. C. PETRESCU, C. V. 9. – Forme gramaticale: perf. s. surîsei, part. surîs.
9. [Scriban] *surîd, -rîs, a -rîde v. intr. (lat. subridére, fr. sourire). Zîmbesc. Fig. A-țĭ surîde un lucru, a țĭ se prezenta favorabil, a-țĭ plăcea.
10. [DOOM 3] surâde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. surâd, 2 sg. surâzi, 3 sg. surâde, perf. s. 1 sg. surâsei, 1 pl. surâserăm, m.m.c.p. 1 pl. surăseserăm; conj. prez. 1 sg. să surâd, 3 să surâdă; imper. 2 sg. afirm. surâzi; ger. surâzând; part. surâs
11. [DOOM 2] surâde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. surâd, 1 pl. surâdem, perf. s. 1 sg. surâsei, 1 pl. surâserăm; conj. prez. 3 să surâdă; ger. surâzând; part. surâs
12. [MDO] surîde (ind. prez. 1 sg. surîd, conj. surîdă)
13. [IVO-III] surâd, -dă 3 conj., -sei 1 aor.
14. [Argou] a surâde strâmb expr. a surâde în silă / forțat / nesincer.
15. [Argou] a-i surâde norocul expr. a fi norocos.
16. [CECC] Angulus ridet (lat. „Acest colț de pămînt îmi surîde”) – a spus Horațiu într-una din Ode (II, 6, 13). Horațiu s-a referit la peisajul sudic din Tarent, care l-a încîntat cu frumusețile naturale. Expresia se poate reteri la orice „angulus”, la orice „colț de pămînt” care ne impresionează prin farmecul său, exercitînd asupra noastră o atracție deosebită. Versul complet e: „Ille terrarum mihi praeter omnes angulus ridet” (Acel locșor îmi surîde mai mult decît oricare altul pe pămînt). LIT.
17. [CECC] Ille terrarum mihi praeter omnes angulus ridet (lat. „Acel colț de țară îmi surîde mai mult decît oricare altul de pe pămînt”) – Vers al lui Horațiu din Ode (II, 6, 13). A servit pe vremuri ca inscripție pe multe clădiri. Dar citatul fiind prea lung, s-au păstrat numai ultimele două cuvinte care rezumă aceeași idee: angulus ridet (vezi). LIT.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL