1. [DEX '09] ȘULAR, șulare, s. n. (Reg.) Cusătură provizorie cu împunsături rare; însăilătură; ață cu care se face această cusătură. [Pl. și: șularuri] – Cf. sl. šilo „sulă”.
2. [MDA2] șular sn [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: (îrg) ~al / Pl: ~e, ~uri / E: ns cf vsl шило „sulă”] (Reg) 1 Ață de însăilat. 2 Însăilătură.
3. [DEX '98] ȘULAR, șulare, s. n. Cusătură provizorie cu împunsături rare; însăilătură; ață cu care se face această cusătură. [Pl. și: șularuri] – Cf. sl. šilo „sulă”.
4. [DLRLC] ȘULAR, șulare, s. n. Cusătură provizorie, cu împunsături rare; ață cu care se însăilează. V. saia2.
5. [Șăineanu, ed. VI] șular n. cusătură rară: șular de brăcinar. [Origini necunoscută].
6. [MDA2] șulal sn vz șular
7. [Scriban] însăilătúră f., pl. ĭ. Rezultatu însăilăriĭ, locu însăilat. – Se zice și saĭa, sáilă, săláĭ, șulal și șulár.
8. [Scriban] șulál și șulár n., pl. urĭ și e (d. vsl. šilo, sulă, d. šiti, a coase. V. prușuvesc, silnic 1. Cp. cu sailă). Munt. est. Mold. sud. Sălaĭ, însăĭlătură.
9. [DOOM 3] !șular (cusătură) (reg.) s. n., pl. șulare
10. [DOOM 2] șular (reg.) s. n., pl. șulare/șularuri
11. [DER] șular (-re), s. n. – Însăilare. – Var. șulai. Origine incertă, probabil de la sulă. După Scriban, din sl. silo „sulă”. În Munt. și Mold. de sud.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL