1. [MDA2] șuietură1 sf [At: CIHAC II, 396 / V: (reg) suit~, șâit~, ~it~ / Pl: ~ri / E: ns cf șui8, șuiat] (Reg) Șui8 (3).
2. [MDA2] șuietură2 sf [At: BARCIANU / Pl: ~ri / E: ns cf șuiet1] (Reg; rar) Șopot1 (5).
3. [Șăineanu, ed. VI] șuietură f. șuiet prelungit.
4. [Șăineanu, ed. VI] șuietură f. tăietură în lungul urechii (la oi). [V. șuiu].
5. [Scriban] șuĭetúră f., pl. ĭ (d. șuĭat). Vest. Retezătură pĭezișă făcută la vîrfu urechiiĭ uneĭ vite ca s’o recunoștĭ.
6. [MDA2] suitură2 sf vz șuietură1
7. [MDA2] șâitură sf vz șuietură1
8. [MDA2] șuitură sf vz șuietură1
9. [DAR] șuietură1, șuieturi, s.f. (reg.) susur prelungit; șuiet.
10. [DAR] șuietură2, șuieturi, s.f. (reg.) tăietură în lungul urechii la oi; semn de recunoaștere la oi și vite, făcut la urechea acestora.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL