1. [MDA2] șuieret sn [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 79r/72 / Pl: ~e / E: șuiera + -et] (Îvr) Șuierătură (8).
2. [MDA2] șuier, ~ă [At: KLEIN, D. 425 / V: (reg) șoi~, ~ir sn / Pl: ~e / E: pvb șuiera] 1-4 sn Șuierătură (8-11). 5 sn (Olt; Mun) Fluier din metal sau din coajă de salcie. 6 sf (Reg) Nai.
3. [Scriban] 1) șúĭer n., pl. e (d. a șuĭera). Acțiunea de a șuĭera (vorbind de vînt și gloanțe). – La Dos. șúĭeret.
4. [DAR] șuieret, șuierete, s.n. (înv.) șuierătură.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL