1. [DEX '09] SUI-GENERIS adj. invar. Special, original, particular; unic în felul său. – Loc. lat.
2. [MDA2] sui-generis ain [At: ȘĂINEANU2 / P: su-i-ge~ / E: lat sui-generis] Unic în felul său Si: original, particular.
3. [DLRLC] SUI-GENERIS adj. invar. Special, particular, unic în felul său. Argument sui-generis.
4. [DN] SUI-GENERIS adj. invar. Special; unic în felul său. [Pron. su-i-. / < lat. sui-generis].
5. [MDN '00] SUI-GENERIS adj. inv. unic în felul său; original, special. (< lat. sui generis)
6. [Șăineanu, ed. VI] sui generis adv. special, particular: un miros sui generis.
7. [DOOM 3] sui-generis (lat.) adj. invar. (proceduri ~)
8. [DOOM 2] sui-generis (lat.) (su-i-) adj. invar.
9. [CECC] Sui-generis (lat. „Propriu, unic în felul său”) – Se aplică și la modul serios, și în ironie: un argument sui generis – o minciună sui-generis. Locuțiunea servește și pentru ființe și pentru lucruri: un om, o floare, o haină, un parfum sui-generis… „Manieră e ceva care a încetat să mai fie sui-generis, ceva intrat în uzul comun” (M.R. Paraschivescu, în Jurnal – „Contemporanul”, nr. 1005).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL