1. [DEX '09] SUHAT, suhaturi, s. n. 1. (Înv. și reg.) Pășune (pe lângă ape sau pe lângă locuri mocirloase); izlaz, imaș, suhăție. 2. (Reg.) Apă puțin adâncă (unde se adapă vitele). – Cf. sb. suvat.
2. [MDA2] suhat sn [At: (a. 1643) IORGA, S. D. V, 341 / V: (îrg) soh~, (reg) sâoat, soat / Pl: ~uri / E: bg суват, srb suvat] 1 (Înv) Pășunat pe un suhat (3). 2 Plată care se percepe pentru suhat (1). 3 (Pop) Izlaz. 4 (Pop; pex) Pășune (1) (lângă ape sau locuri mocirloase). 5 (Îrg) Loc de odihnă sau de popas (plătit) pentru vite și care Vz: staniște, zăcătoare. 6 (Mol) Turmă. 7 (Reg) Loc unde sunt hrănite vitele. 8 (Reg) Apă puțin adâncă (unde se adapă vitele). 9 (Dob; îs) ~ul bălții Locul pe unde intră pescarii cu lotcile în baltă. 10 (Dob; îas) Vadul bălții.
3. [DEX '98] SUHAT, suhaturi, s. n. 1. Pășune (pe lângă ape sau pe lângă locuri mocirloase); izlaz, imaș, suhăție. 2. (Reg.) Apă puțin adâncă (unde se adapă vitele). – Cf. scr. suvat.
4. [DLRLC] SUHAT, suhaturi, s. n. 1. Loc de pășune (mai ales pentru vite mari); izlaz, imaș. Auzeam talanga vitelor mănăstirești de la suhat. SADOVEANU, O. VI 527. Marele braț al Dunării... curge cale de cinci poște între deșertul pururea-nsetat al Bărăganului și suhaturile mlăștinoase ale ostrovului Balta. VLAHUȚĂ, O. AL. I 121. Sînt vreo cinci-șese zile de cînd a fost să ducă vițeii la suhat. CREANGĂ, P. 14. 2. (Regional) Apă puțin adîncă (unde se adapă vitele). S-a dus cu căruța la suhat să se scalde. ȘEZ. XIX 44. – Variantă: (regional) sohat (ODOBESCU, S. III 16) s. n.
5. [Șăineanu, ed. VI] suhat n. loc de pășune (mai ales în câmpia Bărăganului): când a fost să ducă vițeii la suhat CR. [Serb. SUVAT, pășune la munte].
6. [Scriban] suhát n., pl. urĭ (sîrb. suvat și suhad, pășune, suvad, uscăturĭ, vreascurĭ, surcele, d. suv, suh, uscat, V. socote, șușăniță, ujujesc). Loc de pășune maĭ depărtat de cît toloaca orĭ imașu. – Și sohat (Od. Psevd. 10).
7. [MDA2] sâoat sn vz suhat
8. [MDA2] soat sn vz suhat
9. [MDA2] sohat sn vz suhat
10. [DLRLC] SOHAT s. n. v. suhat.
11. [DOOM 3] suhat (înv., reg.) s. n., pl. suhaturi
12. [DOOM 2] suhat (înv., reg.) s. n., pl. suhaturi
13. [IVO-III] suhat.
14. [DER] suhat (-turi), s. m. – Pășune. Sb., cr. suvat (Cihac, II, 379). – Der. suhăție, s. f. (pășune).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL