1. [DEX '09] SUGUȘA, suguș, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A gâtui, a sugruma. – Su(b) + gușă.
2. [MDA2] strugușa v vz sugușa
3. [MDA2] sugrușa v vz sugușa
4. [MDA2] suguș sn [At: ALR SN I h 24/836 / Pl: ~e / E: pvb sugușa] (Reg) Cârcel de fier (la tânjală).
5. [MDA2] sugușa vt [At: ANON. CAR. / V: (reg) stru~, sugru~ / Pzi: suguș, (rar) sugușez / E: sub1- + gușă] 1 (Îvr; subiectul și c.i. ființe, mai ales, oameni) A sugruma (1). 2 (Pan; d. câini; c.i. ființe, mai ales, oameni) A sfâșia cu colții o porțiune de la gât (pentru a ucide). 3 (Fig; înv; subiectul și c.i. oameni) A trata cu asprime. 4 (Fig; înv; subiectul și c.i. oameni) A cere socoteală în mod violent. 5 (Pex; subiectul și c.i. oameni) A lua (de gât) Vz: lua Si: a încolți. 6 (Îvr; fig; subiectul și c.i. oameni) A bârfi (1).
6. [DEX '98] SUGUȘA, suguș, vb. I. Tranz. (Înv.) A gâtui, a sugruma. – Su(b) + gușă.
7. [DLRLC] SUGUȘA, suguș, vb. I. Tranz. (Învechit și popular) A strînge (pe cineva) de gît, a gîtui, a sugruma. M-a sugușat cînele. SADOVEANU, B. 289.
8. [Șăineanu, ed. VI] sugușà v. Mold. a gâtui. [Lit. a strânge pe sub gușă (cf. sugrumà)].
9. [Scriban] sugúș, a -á v. tr. (su-, supt, sub-, și gușă, ca și su-grum. V. răgușesc). Trans. Vechĭ. Gîtuĭ, sugrum, gușuĭ. Fig. Constrîng prea cu asprime, pun sula’n coastă.
10. [DOOM 3] sugușa (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. suguș, 3 sugușă, 1 pl. sugușăm; conj. prez. 1 sg. să suguș, 3 să sugușe; ger. sugușând
11. [DOOM 2] sugușa (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 sugușă, 1 pl. sugușăm; conj. prez. 3 să sugușe; ger. sugușând
12. [DLRLV] SUGUȘA vb. (Ban., Criș., Trans. SV) A sugruma. Suggush. Suffoco. AC. 373. ◊ Fig. Priimeaște sluga ta în bine, ca să nu mă sugușe pre mine făloșii. MOL. 1695, 9r; cf. PSALT. (1651). Etimologie: su(b) + gușă + suf. -a. Vezi și sugușat. Cf. f o i t u i, î n ă d u ș i, n ă d u ș i.
13. [DAR] sugușa, suguș, vb. I (înv. și reg.) 1. a gâtui, a sugruma. 2. (reg.; despre câini) a rupe cu colții, a sfâșia o porțiune de la gât (pentru a ucide). 3. (înv.; fig.; despre oameni) a trata cu asprime, a cere socoteală în mod violent; a încolți, a lua de gât. 4. (fig.; înv.; despre oameni) a bârfi, a critica.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL