1. [DEX '09] ȘUGUITOR, -OARE, șuguitori, -oare, adj. (Reg.) Care șuguiește. [Pr.: -gu-i-] – Șugui + suf. -tor.
2. [MDA2] șuguitor, ~oare smf, a [At: ANON. CAR. / V: (reg) șăg~ / P: ~gu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: șugui1 + -tor] (Pop) 1-2 (Persoană) care șuguiește1 (1).
3. [DLRLC] ȘUGUITOR, -OARE, șuguitori, -oare, adj. (Mold Bucov., Transilv.; și substantivat) (Persoană) care șuguiește.
4. [MDA2] șăguitor, ~oare a vz șuguitor
5. [DOOM 3] șuguitor (reg.) (desp. -gu-i-) adj. m., pl. șuguitori; f. sg. și pl. șuguitoare
6. [DOOM 2] șuguitor (reg.) (-gu-i-) adj. m., pl. șuguitori; f. sg. și pl. șuguitoare
7. [DLRLV] ȘUGUITOR adj. (Ban.) Glumeț. Shuguitor. Iocosus. AC, 372. Etimologie: șugui + suf. -tor. Vezi și șagă, șăgaci, șeganie, șugui. Cf. ș ă g a c i, ș o d (2), z e f l i u.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL