Definiție și ce înseamnă șugău

1. [MDA2] șugău s [At: TDRG / Pl: ? / E: mg sύgó, sugó] 1-2 (Trs; Mar) Șuvoi (1-2). 3 (Trs) Porțiune în matca unui râu unde apa este puțin adâncă și curge repede.

2. [Scriban] șugăŭ m. (cp. cu ung. sió, pîrăŭ). Trans. P. P. Pîrăŭ. V. șivoĭ.

3. [DAR] șugău s.n. (reg.) 1. șuvoi (de apă); râu. 2. porțiune în matca unui râu unde apa este repede și puțin adâncă. 3. cascadă.

4. [DRAM 2021] șugắu¹, s.m. v. șagău („tăietor de sare”).

5. [DRAM 2021] șugắu², s.n. (reg.) Pârâu; apă curgătoare peste care poți trece cu piciorul; vâlcea, vale: „Pe margine de șugău / Paște drag murguțu meu” (D. Pop, 1970: 141). ■ (top.) Șugău, vale în hotarul Sighetului; Șugău, pârâu ce izvorăște de sub vârful Piatra Neagră (1.057 m), are o lungime de 10 km și se varsă în Iza, la nord de Vadul Izei; Șugău, localitate rurală, limitrofă orașului Sighet, în prezent cartier al acestui oraș. (Trans., Maram.). – Din magh. sugó (MDA).

6. [DRAM 2015] șugău1, s.m. – v. șagău („tăietor de sare”).

7. [DRAM 2015] șugău2, s.n. – (reg.) Pârâu; apă curgătoare peste care poți trece cu piciorul; vâlcea, vale (ALRRM, 1973: 676): „Pe margine de șugău / Paște drag murguțu meu” (D. Pop, 1970: 141). ♦ (top.) Șugău, vale în hotarul Sighetului (Țiplea, 1906); pârâu ce izvorăște de sub vârful Piatra Neagră (1.057 m), are o lungime de 10 km și un bazin de 55 km (Ujvari, 1972: 231) și se varsă în Iza, la nord de loc. Vadu Izei; Șugău, localitate rurală, limitrofă orașului Sighet, în prezent cartier al acestui oraș. „Să te bată-atâta rău / Câtă frundză pă Șugău” (Țiplea, 1906: 482). (Trans., Maram.). – Din magh. sugó (Țiplea, MDA).

8. [DRAM] șugău1, -ăi, s.m. – Termen peiorativ pentru maghiarii din Maramureșul istoric: „Deoarece tăietorii de sare din Ocna Șugatag și Coștiui sunt unguri colonizați, pentru maramureșeni, mai mult ironic, toți ungurii sunt șugăi” (A. Radu 1941: 114). – Din magh. sovagó > rom. șagău, șogău „lucrător în mina de sare”.

9. [DRAM] șugău2, s.n. – Pârâu; apă curgătoare peste care poți trece cu piciorul; vâlcea, vale (ALR 1973: 676): „Pe margine de șugău / Paște drag murguțu meu” (D. Pop 1970: 141). Șugău, vale în hotarul Sighetului (Țiplea 1906). Șugău, localitate rurală, limitrofă orașului Sighet, în prezent cartier al acestui oraș. „Să te bată-atâta rău / Câtă frundză pă Șugău” (Țiplea 1906: 482). – Din magh. sugó (Țiplea).

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] șănură sf [At: LEXIC REG. II, 77 / Pl: ~ri / E: nct] […]
1. [DEX '09] ȘĂNȚIȘOR, șănțișoare, s. n. Șănțuleț. – Șanț + suf. -ișor. 2. [MDA2] […]
1. [MDA2] șănțuc sn [At: SCRIBAN, D. 1276 / V: (reg) ~țug / Pl: ~uce […]
1. [DEX '09] ȘĂNȚUI, șănțuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A săpa un șanț; a înconjura […]
1. [MDA2] șănțuire sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ri / E: șănțui] 1 (Mil; […]
1. [DEX '09] ȘĂNȚUIT, -Ă, șănțuiți, -te, adj. Cu șanțuri. P. anal. (Despre obraz) Brăzdat, […]
1. [DEX '09] ȘĂNȚUREL, șănțurele, s. n. Șănțuleț. – Șanț + suf. -urel. 2. [MDA2] […]
[MDA2] șăntușor sn [At: TDRG / Pl: ~oare / E: șant1 + -ușor] 1-8 (Pop; […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro