Definiție și ce înseamnă sufraj

1. [DEX '09] SUFRAGIU2, sufragii, s. n. 1. Drept de vot. ◊ Sufragiu universal = drept de vot acordat tuturor cetățenilor majori ai unei țări. 2. Sistem de votare (după modalitatea exercitării dreptului de vot și extinderea lui). 3. Aprobare, asentiment. [Var.: sufraj s. n.] – Din fr. suffrage, lat. suffragium.

2. [MDA2] sufragiu sn [At: ȘINCAI, HR. III, 38/21 / V: ~aj / A și: (rar) ~giu / Pl: ~ii, (rar) ~age / E: lat suffragium, fr suffrage] 1 (Iuz) Vot. 2 (Pex) Drept de a vota. 3 (Îs) ~ universal Sistem de votare în care dreptul de vot este recunoscut tuturor cetățenilor care au împlinit o anumită vârstă. 4 (Liv; fig) Adeziune (unanimă). 5 (Liv; fig) Aviz favorabil.

3. [DEX '98] SUFRAGIU2, sufragii, s. n. 1. Declarație care exprimă voința sau părerea cuiva într-o alegere sau într-o adunare constituită; drept de vot. ◊ Sufragiu universal = drept de vot acordat tuturor cetățenilor majori ai unei țări. 2. Sistem de votare (după modalitatea exercitării dreptului de vot și extinderea lui). 3. Aprobare, asentiment. [Var.: sufraj s. n.] – Din fr. suffrage, lat. suffragium.

4. [DLRLC] SUFRAGIU2, sufragii, s. n. 1. Declarație care exprimă voința sau părerea cuiva într-o alegere sau într-o adunare; vot. ◊ Sufragiu universal v. universal. 2. Aprobare, asentiment. Plin de vigoare, de un dinamism puternic, concertul a întrunit sufragiile publicului. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 113, 9/5. – Variantă: (învechit) sufraj (CARAGIALE, O. VII 36) s. n.

5. [DN] SUFRAGIU s.n. 1. Vot. ♦ Sufragiu universal = drept de vot acordat tuturor cetățenilor majori ai unei țări. 2. (P. ext.) Aprobare, asentiment. [Pron. -giu, var. sufraj s.n. / < lat. suffragium, cf. fr. suffrage].

6. [MDN '00] SUFRAGIU s. n. 1. drept de vot. 2. sistem de votare. ♦ ~ universal = drept de vot acordat tuturor cetățenilor majori ai unei țări. 3. aprobare, asentiment. (< fr. suffrage, lat. suffragium)

7. [Șăineanu, ed. VI] sufràgiu n. 1. declarațiunea părerii sau voinței sale printr’un vot: în adunările deliberante se numără sufragiile; sufragiu universal, dreptul de a vota atribuit tuturor cetățenilor; 2. fig. aprobare: această piesă a obținut sufragiile publicului.

8. [Scriban] *sufrágiŭ n. (lat. suffragium, d. frángere, a frînge, a sparge, pin aluz. la bucățile de hîrb cu care se vota în vechime). Vot, expresiunea voințeĭ la alegerĭ. Sufragiŭ universal, regimu electoral în care orĭ-cine, orĭ-cît de sărac și de incult ar fi, e primit la vot. Fig. Aprobare: a obținea sufragiile publiculuĭ.

9. [DEX '09] SUFRAJ s. n. v. sufragiu2.

10. [MDA2] sufraj sn vz sufragiu2

11. [CADE] *UNIVERSAL I. adj. 1 Care se întinde la tot, care se răspîndește peste tot, general, obștesc: potop ~; foamete ~ă; remediu ~, leac întrebuințat pentru toate boalele; limbă ~ă, limbă artificială, cu care se pot înțelege toți oamenii de pe pâmînt (volapük, esperanto) ¶ 2 Care cuprinde, care îmbrățișează tot: știință ~ă; spirit ~; om ~, care are cunoștințe vaste ¶ 3 Adoptat, crezut, răspîndit pretutindeni: principii ~e; părere ~ă; adevăruri ~e ¶ 4 +++ Propoziție ~ă, propoziție care are un caracter de generalitate care se întinde la tot ¶ 5 ⚖️ Legatar ~, moștenitorul întregii averi disponibile ¶ 6 ⏲ Sufragiu ~ 👉 SUFRAGIU2. II. sbst. Ceea ce este comun indivizilor de același gen, de aceeași speță [lat. universalis, cu accepțiunile fr. universel].

12. [DLRLC] SUFRAJ s. n. v. sufragiu2.

13. [DN] SUFRAJ s.n. v. sufragiu.

14. [DOOM 3] sufragiu2 (vot) (desp. su-fra-) s. n., art. sufragiul; pl. sufragii, art. sufragiile (desp. -gi-i-)

15. [DOOM 2] sufragiu2 (vot) [giu pron. gĭu] (su-fra-) s. n., art. sufragiul; pl. sufragii, art. sufragiile (-gi-i-)

16. [MDO] sufragiu («vot»)

17. [IVO-III] sufragiu (vot) și sufragiu (care servește la masă), -gii.

18. [DE] OMNE TULIT PUNCTUM, QUI MISCUIT UTILE DULCI (lat.) cine îmbină utilul cu frumosul, întrunește sufragiile tuturor – Horațiu, „Ars poetica”, 343. Acesta este pentru poet criteriul măiestriei artistice.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] suflărisi vt(a) [At: PR. DRAM. 196 / Pzi: ~sesc / E: sufla + […]
1. [MDA2] suflățiv a [At: SFC IV, 92 / E: suflat2 + -iv] (Îvr; îs) […]
1. [DEX '09] SUFOCA, sufoc, vb. I. Refl. și tranz. (Adesea fig.) A nu mai […]
1. [DEX '09] SUFOCANT, -Ă, sufocanți, -te, adj. (Adesea fig.) Care provoacă sufocarea, care sufocă; […]
1. [DEX '09] SUFOCARE, sufocări, s. f. Acțiunea de a (se) sufoca și rezultatul ei; […]
1. [MDA2] sufocat, ~ă a [At: BARCIANU / Pl: ~ați, ~e / E: sufoca] 1 […]
1. [MDA2] sufocativ, ~ă a [At: ÎNVĂȚĂTURĂ, 63/21 / Pl: ~i, ~e / E: sufocat […]
1. [DEX '09] SUFOCAȚIE, sufocații, s. f. (Rar) Sufocare. – Din fr. suffocation, lat. suffocatio. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro