1. [DEX '09] SUFOCANT, -Ă, sufocanți, -te, adj. (Adesea fig.) Care provoacă sufocarea, care sufocă; înăbușitor, asfixiant. – Din fr. suffocant.
2. [MDA2] sufocant, ~ă [At: BARASCH, I. N. 59/4 / Pl: ~nți, ~e / E: fr suffocant] 1 a (D. aburi, substanțe etc.) Care face pe cineva să-și piardă respirația, să se înece, datorită lipsei de oxigen sau încetinirii ritmului respirator Si: asfixiant, înăbușitor, înecăcios, sugrumător, (rar) înecător, (îvp) nădușitor. 2 a Care omoară prin lipsă de aer Si: asfixiant, înăbușitor, înecăcios, sugrumător, (rar) înecător, (îvp) nădușitor. 3 a (Fig; d. stări afective) Care te face să-ți pierzi, pe moment, respirația Si: (rar) sufocat. 4-5 a, av (Pex; d. aerul din atmosferă, dintr-o încăpere etc.) Care este amestecat cu substanțe, gaze etc., fiind impropriu respirației Si: greu (29-30), irespirabil, încărcat, viciat, (îvr) sufocător. 6 (Pan; d. căldura din mediul înconjurător) Care împiedică respirația normală Si: înăbușitor, (îvp) nădușitor.
3. [DLRLC] SUFOCANT, -Ă, sufocanți, -te, adj. Care sufocă; înecăcios, înăbușitor, asfixiant. Atmosferă sufocantă.
4. [DN] SUFOCANT, -Ă adj. Care sufocă; înăbușitor. [Cf. fr. suffocant].
5. [MDN '00] SUFOCANT, -Ă adj. asfixiant. (< fr. suffocant)
6. [Șăineanu, ed. VI] sufocant a. năbușitor.
7. [Scriban] *sufocánt, -ă adj. (lat. suffócans, -ántis). înăbușitor: aer, fum sufocant.
8. [DOOM 3] sufocant adj. m., pl. sufocanți; f. sufocantă, pl. sufocante
9. [DOOM 2] sufocant adj. m., pl. sufocanți; f. sufocantă, pl. sufocante
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL