1. [MDA2] suflecior sn [At: I. CR. IV, 241 / Pl: ~oare / E: suflet + -ior] 1-2 (Reg; șhp) Suflețel (1-2).
2. [DLRLC] SUFLECIOR, suflecioare, s. n. (Popular) Suflețel. Fîntîni să faci în viață, că apoi pe ceea lume nu ți se trudește suflecioru după apă. I. CR. IV 241.
3. [DLRM] SUFLECIOR, suflecioare, s. n. (Pop.) Suflețel. – Din suflet + suf. -ior.
4. [DAR] suflecior, suflecioare, s.n. (reg.) suflețel.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL