1. [DEX '09] SUFERIND, -Ă, suferinzi, -de, adj. (Adesea substantivat) Care suferă de o boală; bolnav. – Din suferi (după fr. souffrant).
2. [MDA2] suferind, ~ă [At: GHICA, C. E. I, 45 / Pl: ~nzi, ~e / E: suferi] 1-2 smf, a (Persoană) care suferă de o boală Si: bolnav (2), nesănătos, (rar) morbos, (îvp) războlit, (îrg) neputincios, pătimaș, rău, (înv) lânced, malad, mișel, pătimitor, (reg) beteag (4), marod. 3 a (D. fața oamenilor) Care este cararcteristic omului bolnav. 4-5 a (D. fața oamenilor) (Ca) de bolnav Si: bolnăvicios (3), (înv) sufericios. 6 a (D. manifestările oamenilor) Care exprimă suferință (1) Si: suferitor (5).
3. [DLRLC] SUFERIND, -Ă, suferinzi, -de, adj. Care suferă de o boală. V. bolnav. Tare aș vrea, cum sînt suferind, să mă reped la Sachsenhof. CARAGIALE, O. VII 81. ◊ Fig. Astă sărmană garoafă se vede foarte suferindă. NEGRUZZI, S. I 45. ◊ (Substantivat) Dispensare și clinici stau la tot pasul la îndemîna celor suferinzi. STANCU, U.R.S.S. 127. Mîna palidă care scotea din camera suferindei ligheanul. CAMIL PETRESCU, U. N. 93.
4. [Șăineanu, ed. VI] suferind a. și m. care suferă.
5. [Scriban] *suferínd, -ă adj. și s. (după fr. souffrant). Barb. Bolnav (puțin).
6. [DEX '09] SUFERI, sufăr, vb. IV. 1. Intranz. A încerca, a simți, a îndura o durere fizică sau morală. ♦ A avea neplăceri, a suporta consecințele neplăcute ale unui fapt. 2. Tranz. și intranz. A îndura, a răbda, a suporta. ♦ Tranz. A fi supus unei pedepse, a fi condamnat. 3. Tranz. A tolera, a suporta prezența cuiva sau a ceva, a trece cu vederea. 4. Tranz. A îngădui, a admite, a permite, a consimți. – Lat pop. sufferire (= sufferre).
7. [MDA2] suferi [At: (a. 1587) IORGA, S. N. 27 / Pzi: sufăr și (înv) sufer, (reg) ~resc, 3 (înv) și ~re, Cj 6 și să sufără / E: ml sufferre] 1 vt (C.i. chinuri, neplăceri etc. fizice sau morale) A trece, de bunăvoie sau silit, printr-o situație, o stare etc. (dinainte hotărâtă sau impusă), fără a-și pierde puterea de rezistență sau fermitatea Si: a îndura, a pătimi, a păți, a răbda, a suporta, a trage, (rar) a purta, (îvr) a petrece, a ticăi2, a târpi, a pănăta, (reg) a joi, a păula, a pesti1, a pistrui1, (înv) a bineviea, a cerca (32), a obicni, (fam) a înghiți, (îvr) a supăra Vz: chinui, nevoi. 2 vt A fi supus unei pedepse, unei condamnări. 3 vi (Înv; d. ființe și plante; urmat de determinări introduse prin udp „la”) A rezista. 4 vi (Rar) A avea neplăceri. 5 vi (Rar) A suporta consecințe. 6 vi A fi pus la... Si: a îndura, a suporta V duce, răbda. 7 vi (Udp „de”, care indică natura bolii, partea bolnavă a corpului etc.) A fi bolnav Si: (îvp) a pătimi. 8-9 vtr, vrc (C.i. ființe, manifestări ale lor, fenomene, obiecte etc.; de obicei în construcții negative și în legătură cu verbul „a putea”) A tolera prezența, felul de a fi, de a acționa etc. Si: a accepta, a admite (4), a îngădui, a înghiți, a mistui, a suporta, (înv) a hopnisi V agrea, simpatiza. 10 (Îe) A nu ~ comparație A nu (se) putea compara. 11-12 vtr A fi obiectul asupra căruia se exercită o acțiune nedorită, neplăcută sau a fi obiectul care este supus urmărilor neplăcute ale unei acțiuni sau stări fără a se revolta sau a le interzice Si: a accepta, a admite (4), a concepe (2), a îngădui, a permite, a răbda, a suporta, a tolera, (îrg) a pristăni, (înv) a obicni, a volnici, (fam) a înghiți. 13 vt (Rar; c.i. pierderi, pagube materiale, spirituale etc.) A avea (1). 14-15 vit (Înv; Mol; Trs; de obicei construit cu dativul) A(-i) prii1 Vz: suporta. 16 vt (Reg) A gusta (1). 17 vt (Reg; pbl pcf) A feri (de cineva). 18 vt (Reg, pbl pcf) A ascunde (1).
8. [DEX '98] SUFERI, sufăr, vb. IV. 1. Intranz. A încerca, a simți, a îndura o durere fizică sau morală. ♦ A avea neplăceri, a suporta consecințele neplăcute ale unui fapt. 2. Tranz. și intranz. A îndura, a răbda, a suporta. ♦ Tranz. A fi supus unei pedepse, a fi condamnat. 3. Tranz. A îngădui, a admite, a permite, a consimți. – Lat. pop. sufferire (= sufferre).
9. [DLRLC] SUFERI, sufăr, vb. IV. 1. Intranz. A îndura o durere fizică sau morală. În zadar suspin și sufăr Lîngă lacul cel albastru. EMINESCU, O. I 74. Atunci inima-mi zboară... La timpul mult ferice în care-am suferit. ALECSANDRI, P. III 6. Și eu mult am suferit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 196. ♦ A avea neplăceri, a suporta consecințe, a trage ponoase. Stăm prea mult de vorbă... Mă văd – și am să sufăr. SAHIA, N. 89. 2. Tranz. A suporta o anumită situație, un rău, o lipsă. [Bolintineanu] a fost unul din măreții luptători de la 48... a suferit exilul, a fost ministru sub domnitorul care înfrăți cele două surori vrăjmașe: Romînia și Moldova. DEMETRESCU, O. 156. De cînd m-ai prins mata-n laț, Sufăr boale-nfricoșate! ALECSANDRI, T. I. 33. N-a mai putut suferi chinurile sale. NEGRUZZI, S. I 31. ◊ Fig. Îndreptați-vă, căci timpul nu mai suferă robie; Ora celor ce suspină, iată, sună, a venit. BOLINTINEANU, O. 124. ◊ Intranz. De foame și de sărăcie am suferit și eu. C. PETRESCU, C. V. 152. ♦ A fi supus unei pedepse. Acuzatul n-a mai suferit nici o condamnare. ♦ A fi supus la... Casa veche nu suferise prefaceri. SADOVEANU, E. 122. 3. Tranz. (De obicei în construcții negative) A tolera, a suporta prezența cuiva sau a ceva, a ține la cineva sau la ceva; a-i plăcea cuiva ceva. Eleonora, care nu-și putea suferi cumnatul, îl supraveghease în tăcere, cu răceală, cu privirile ei sticloase. DUMITRIU, N. 85. În apele de munte, peștii văd ca printr-un geam limpede și nu puteau suferi lîngă mal umbra mea cu luciri fugare. SADOVEANU, Î. A. 25. Mama nu prea poate suferi fumul de tutun. C. PETRESCU, A. 399. ◊ Expr. A nu suferi comparație v. comparație. 4. Tranz. A îngădui, a permite. Bătrînul avea în ochi și-n glas o asprime care nu suferea răspuns. SADOVEANU, E. 130. Acum suferiți să vă spun și ce nume... le-au dat. NEGRUZZI, S. I 102. Aș suferi și cele mai mari certări și mustrări. DRĂGHICI, R. 80. – Prez. ind. și: sufer (REBREANU, R. I 173), pers. 3 sg. și: sufere (CARAGIALE, O. VII 277, NEGRUZZI, S. I 63, TEODORESCU, P. P. 341).
10. [Șăineanu, ed. VI] suferì v. 1. a răbda ceva anevoios: a suferi foamea, setea; 2. a suporta cu răbdare, a tolera: a suferi contrazicerea; 3. a încerca o durere fizică sau morală: suferă de stomac; 4. a simți durere: a suferi în tăcere; 5. se zice de lucrurile ce încearcă o pagubă, o scădere: grânele au suferit de secetă. [Lat. SUFERRE].
11. [Scriban] súfer și (nord) súfăr, a -ĭ v. tr. (lat. súf-fero, inf. -férre; it. soffrire, pv. soffrir, fr. souffrir, cat sp. sufrir, pg. soffrer. – Sufer, suferĭ, sufere și [vest] suferă [sg. ca și pl.]; să sufere. V. con-fer). Răbd, îndur: a suferi foamea, setea, sărăcia, insultele, durerea. Suport, tolerez, permit: a nu suferi contrazicerĭ. Nu-mĭ merge bine, îs în pagubă: negoțu a suferit o grea lovitură. V. intr. Îs bolnav, pătimesc: a suferi de cap. Fig. Îs în suferință, îmĭ merge răŭ: grînele aŭ suferit de secetă, țara sufere de multe. V. pățesc.
12. [DOOM 3] !suferind adj. m., s. m., pl. suferinzi; adj. f., s. f. suferindă, pl. suferinde (persoane ~)
13. [DOOM 2] suferind adj. m., pl. suferinzi; f. suferindă, pl. suferinde
14. [DOOM 3] suferi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. sufăr, 3 suferă, imperf. 1 sufeream; conj. prez. 1 sg. să sufăr, 3 să sufere
15. [DOOM 2] suferi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. sufăr, 3 suferă, imperf. 3 sg. suferea; conj. prez. 3 să sufere
16. [MDO] suferi (ind. prez. 1 sg. sufăr, 3 sg. și pl. suferă, conj. sufere)
17. [IVO-III] sufer, -feri 2, -fere 3, -fer 3 pl., -fere 3 conj., -ream 1 imp.
18. [DER] suferi (-r, it), vb. – 1. A suporta, a pătimi. – 2. A tolera, a admite, a susține. – 3. A experimenta. Lat. sŭffĕrre (Pușcariu 1675; REW 8428), cf. it. soffrire, prov. soffrir, fr. souffrir, cat., sp. sufrir, port. soffrer. – Der. suferind, adj. (care suferă), după fr. souffrant; suferință, s. f., după fr. souffrance; suferitor, adj. (care suferă, tolerant); nesuferit, adj. (intolerant). – Din rom. provine bg. din Trans. ssuferi (Miklosich, Bulg., 136).
19. [DE] ILLE DOLET VERE QUI SINE TESTE DOLET (lat.) suferă cu adevărat cel ce plânge fără martori – Marțial, „Epigrammata”, 1, 34, 4.
20. [Argou] a suferi de chiulangită cronică expr. (șc., glum.) a absenta nemotivat de la cursuri.
21. [Argou] a suferi de sindromul N. F. expr. (glum. – d. femei) 1. a fi veșnic pusă pe ceartă, a fi arțăgoasă. 2. a avea tulburări hormonale provocate de abstinența sexuală prelungită.
22. [DLRLV] SUFERI vb. (Mold.) A-i prii cuiva ceva, a-i face bine. Și luînd boala în prilej, să făcea că nu-i sufără la bucate. DOSOFTEI, VS. Etimologie: lat. sufferire.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL