1. [DEX '09] ȘUFAN, șufane, s. n. (Reg.) Fiecare dintre cei doi pari groși și lungi, ascuțiți la un capăt, cu care se fixează năvodul la fundul apei ca să nu scape peștele pe sub el. – Et. nec.
2. [MDA2] șufan sn [At: DAME, T. 126 / V: (reg) șif~, ~ă sf / Pl: ~e / E: nct] 1 (Reg) Fiecare dintre cei doi pari groși și lungi, ascuțiți la un capăt, cu care se fixează camăna pe fundul apei în timpul scoaterii năvodului2, pentru a împiedica ieșirea peștelui. 2 (Mun; îf șifan) Prăjină folosită de pescari pentru a conduce luntrea.
3. [DEX '98] ȘUFAN, șufane, s. n. (Reg.) Fiecare dintre cei doi pari groși și lungi, ascuțiți la un capăt cu care se fixează năvodul la fundul apei ca să nu scape peștele pe sub el. – Et. nec.
4. [Scriban] șufán, V. șifan.
5. [MDA2] șifan sn vz șufan
6. [MDA2] șufană sf vz șufan
7. [Scriban] șifán n., pl. e. Dun. Ghĭonder de fixat năvodu pe fundu apeĭ. – Și șufan.
8. [DOOM 3] șufan (reg.) s. n., pl. șufane
9. [DOOM 2] șufan (reg.) s. n., pl. șufane
10. [DAR] șufan, șufane, s.n. (reg.) 1. fiecare dintre cei doi pari groși și lungi, ascuțiți la un capăt, cu care se fixează năvodul la fundul apei ca să nu se scape peștele pe sub el. 2. (în forma: șifan) prăjină folosită de pescari pentru a conduce luntrea.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL