[DCR2] șuetard, -ă adj. (peior.) Palavragiu, care se ține de șuete ◊ „În fața unor asemenea muncitori, «plimbăreții» și «șuetarzii» pe care i-am întâlnit ar avea toate motivele să roșească.” Sc. 12 VI 74 p. 4. ◊ „Mahomed, tiran inteligent și brutal, poet orgolios și strateg intuitiv, șuetard amuzant și ucigaș cu sânge rece [...]” R.lit. 21 III 77 p. 16 (din șuetă + -ard)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL