1. [DEX '09] SUDUITURĂ, suduituri, s. f. (Pop.) Înjurătură, ocară. [Pr.: -du-i-] – Sudui + suf. -tură.
2. [MDA2] suduitură sf [At: CARAGIALE, O. I, 55 / Pl: ~ri / E: sudui + -tură] (Pop) 1 Înjurătură. 2 Insultă. 3 Mustrare.
3. [DLRLC] SUDUITURĂ, suduituri, s. f. Acțiunea de a sudui; sudalmă, înjurătură. Cum intră în cazărmi, îi luăm cu suduitura. CAMILAR, N. I 159.
4. [Șăineanu, ed. VI] suduitură f. înjurătură.
5. [Scriban] suduitúră f., pl. ĭ. Est. Înjurătură.
6. [DOOM 3] suduitură (pop.) (desp. -du-i-) s. f., g.-d. art. suduiturii; pl. suduituri
7. [DOOM 2] suduitură (pop.) (-du-i-) s. f., g.-d. art. suduiturii; pl. suduituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL