1. [MDA2] suduitor, ~oare [At: PRAV. 222 / V: (înv) sid~, ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: sudui + -tor] 1-2 smf, a (Înv) (Persoană) care înjură. 3 smf (Îvr) Persoană care mustră1.
2. [MDA2] siduitor, ~oare smf, a vz suduitor
3. [MDA2] suduitoriu, ~oare smf, a vz suduitor
4. [DAR] suduitor, suduitoare, s.m. și f., adj. 1. (s.m. și f.; adj.; înv.) (persoană) care înjură. 2. (s.m. și f.; înv.) persoană care mustră, ceartă, dojenește.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL