1. [DEX '09] SUDOARE, sudori, s. f. Secreție a glandelor sudoripare prin care se elimină o parte a substanțelor rezultate din metabolismul organismului; transpirație, nădușeală. ◊ Expr. Sudorile morții sau sudori de moarte = sudoare care acoperă corpul omului înaintea morții; p. ext. transpirație provocată de o emoție, de o spaimă sau de o oboseală foarte mare. ♦ Fig. Muncă, osteneală, trudă; chin. – Lat. sudor, -oris.
2. [MDA2] sudoare sf [At: COD. VOR.2 2V/9 / V: (înv) ~or / Pl: ~ori / E: ml sudor, ~oris] 1 Secreție sărată, alcalină și clară a glandelor sudoripare eliminată (sub formă de picături) prin porii pielii, cu o compoziție asemănătoare cu a urinei Si: apă (88), înnădușeală, nădușeală (1), transpirație, apă sudorală Vz: sudoral, (reg) asud, năbușeală, năduf, sudație (1). 2 (Îvr; îs) Baie de ~ Baie de abur. 3 (Pfm; îlav) În (sau cu, ori din, sau, (înv) întru) ~a (sau ~orile) frunții (sau feții) Cu prețul unor mari eforturi. 4 (Îrg; îlav) Cu ~ Pasionat. 5 (Îal) Cu zel. 6 (Îe) A-l trece (sau a-l cuprinde) ~ori reci sau ~orile A transpira abundent din cauza emoției, a spaimei etc. 7 (Pex; îae) A avea mari emoții. 8 (Pop; îe) ~ (sau ~ori) de moarte sau ~a (ori ~orile) morții Sudoarea (1) care acoperă corpul înaintea morții. 9 (Pop; pex; îae) Sudoarea (1) care este provocată de o emoție puternică, de spaimă ori de o oboseală mare. 10 (Fig) Muncă grea și obositoare Si: trudă. 11 (Fig) Chin (6). 12 (Îvr) Agoniseală (2). 13 (Îvr) Operă1. 14 (Reg) Spumă (la cal). 15 (Reg) Igrasie. 16 (Bot; reg; șîc) ~a-calului Mierea-ursului (Pulmonaria officinalis). 17 (Bot; reg) Mama-pădurii (Lathraea squamaria). 18 (Bot; șîc) ~a-calului, ~a-capului, ~a-calului-puturoasă Osul-iepurelui V os (Onosis repens). 19 (Bot; reg; șîc) ~a-calului-puturoasă, ~a-capului Osul-iepurelui (Onosis spinosa). 19 (Bot; reg; îc) ~a-calului Iarba-șarpelui (Echium vulgare). 20 (Bot; reg; îc) ~a-calului Dumbeț (Teucrium chamaedrys). 21 (Bot; reg; îc) ~a-laptelui Captalan (5) (Petasites hybridus).
3. [DLRLC] SUDOARE, sudori, s. f. 1. Lichid limpede și sărat, cu miros neplăcut, secretat de glandele sudoripare (sub influența căldurii, a unui efort fizic, a unei emoții puternice sau a unei stări bolnăvicioase) și ieșit la suprafața pielii prin pori; transpirație, nădușeală. Prin sudoare se elimină din organism o serie întreagă de substanțe. NICOLAU-MAISLER, D. V. 50. Vartolomeu Diaconu își șterge broboanele de sudoare de pe frunte. C. PETRESCU, A. 295. Dionis, lungit în patu-i, tremura în friguri, cu buzele uscate, cu fruntea plină de sudoare. EMINESCU, N. 81. (Fig.) Fruntea ta [țară] e plină de sudoare și de pulberea bătăliei. RUSSO, O. 32. ◊ (În construcții adesea hiperbolice) Mă trezesc. Sînt lac de sudoare. STANCU, D. 318. Curgea sudorile de pe fiul împăratului șiroaie. ISPIRESCU, L. 254. Prea bine, răspunse Scaraoțchi care vărsa sudori de necaz. NEGRUZZI, S. I 89. ◊ (Simbolizînd munca grea; uneori determinat prin «de sînge») Doi ani de zile a umblat de colo pînă colo... pînă a ajuns să strîngă, cu sudori de sînge, cinci galbeni. GALACTION, O. I 86. Al vostru-i plînsul strunei mele: Creștini ce n-aveți sărbătoare, Voi, cei mai buni copii ai firii, Urziți din lacrimi și sudoare. GOGA, P. 8. Ș-acele milioane, ce în grămezi luxoase Sînt strînse la bogatul, pe cel sărac apasă, Și-s supte din sudoarea prostitului popor. EMINESCU, O. I 159. Boierii se bucurau de o schimbare ce le da nădejde că vor putea ocupa iarăși posturi, ca să adune nouă avuții din sudoarea țăranului. NEGRUZZI, S. I 150. ◊ Expr. Sudorile morții sau sudori de moarte = sudoarea care acoperă corpul înaintea morții; p. ext. transpirație provocată de o emoție sau de un efort mare. Ceialalți varsă sudori de moarte muncind. DRĂGHICI, R. 10. Ci se bate zi și noapte Și varsă sudori de moarte. ALECSANDRI, P. P. 377.
4. [Șăineanu, ed. VI] sudoare f. 1. lichid sărat ce iese prin porii pielii; 2. fig. muncă, osteneală; 3. nume de plante: sudoarea calului, Mold. dărmotin; sudoarea laptelui, captalan. [Lat. SUDOREM].
5. [Scriban] sudoáre f, pl. orĭ (lat. sûdor, it. sudore, pv. suzor, fr. sueur, cat. suhor, sp. sudor, pg. suor. V. sud, asud). Un fel de apă care ĭese pin pele cînd țĭ-e cald (de ex., cînd munceștĭ). Fig. Muncă grea: am reușit cu multă sudoare, a trăĭ din sudoarea altuĭa, a-țĭ cîștiga pînea întru sudoarea frunțiĭ tăle (Ev.). Sudoarea caluluĭ, dîrmotin. V. nădușeală.
6. [MDA2] sudor2, ~oare smf [At: ARISTIA, PLUT. 181/31 / V: (îvr) sutor / Pl: ~i, ~oare / E: fr soudeur] Muncitor specializat în operații de sudare.
7. [MDA2] sudor1 s vz sudoare
8. [CADE] SILINȚA CU SUDOARE TE PUNE ÎN PICIOARE (Pr.) = Munca este totul în viața omului.
9. [DEX '98] SUDOR, -OARE, sudori, -oare, s. m. și f. Muncitor specializat în operații de sudură. – Din fr. soudeur.
10. [DN] SUDOR, -OARE s.m. și f. Muncitor specializat în lucrări de sudură. [Cf. fr. soudeur].
11. [MDN '00] SUDOR, -OARE s. m. f. muncitor specializat în lucrări de sudură. (< fr. soudeur)
12. [DOOM 3] sudoare s. f., g.-d. art. sudorii; pl. sudori
13. [DOOM 2] sudoare s. f., g.-d. art. sudorii; pl. sudori
14. [MDO] sudor
15. [DER] sudoare (-ori), s. f. – 1. Transpirație. – 2. Plantă (Pulmonaria officinalis). – Mr. (a)sudoare. Lat. sūdōrem (Pușcariu 1673; REW 8427), cf. vegl. sudaur, it. sudore, prov. suzor, fr. sueur, cat. suhor, sp. sudor, port. suor. – Cf. asuda. Uz general, mai puțin în Olt., Munt., Dobr. (ALR, I, 14). – Der. sudoros (var. înv. suduros), adj. (care transpiră mult).
16. [Argou] a trăi din sudoarea frunții expr. a-și câștiga existența prin muncă.
17. [Argou] a-l trece toate apele / toate sudorile expr. v. a-l trece nădușelile (1, 2).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL