1. [DCR2] suculente s. f. pl. Nutrețuri provenite din plante cu tuberculi și din rădăcinoase ◊ „Furajele nu sunt asigurate în sortimentul și cantitățile cât de cât potrivite unei bune furajări a animalelor, deficitul ridicându-se la cantități de sute și sute de tone, îndeosebi de fân, iar din suculente a rămas o cantitate îngrijorător de redusă.” R.l. 10 I 84 p. 3 (formal din fr. succulent; DN – adj., DEX, DN3 – alt sens)
2. [DEX '09] SUCULENT, -Ă, suculenți, -te, adj. Cu mult suc, zemos, hrănitor; p. gener. bun, gustos, savuros. ♦ (Substantivat, f. pl.) Nutrețuri provenite din plante cu tuberculi și din rădăcinoase. ♦ Fig. Plin de conținut, de savoare, bogat în idei. – Din fr. succulent, lat. suculentus.
3. [DEX '09] SUCULENȚĂ s. f. (Adesea fig.) Însușirea de a fi suculent; savoare. – Din fr. succulence.
4. [MDA2] suculent, ~ă [At: CAIET, 67V/23 / Pl: ~nți, ~e / E: fr succulent, lat succulentus] 1 a (D. alimente) Care are mult suc2 Si: mustos, zemos. 2 a (D. alimente) Care e bogat în substanțe hrănitoare Si: consistent (2), hrănitor (17), nutritiv, sățios1, (liv) feculent (2), (asr) substanțial (11), mistuitor, nutritor, săturăcios, săturător. 3 a (Pex; d. alimente) Care are gust plăcut, ales, deosebit, plin de savoare Si: apetisant (1), bun1 (25), delicios (2), gustos, îmbietor, plăcut (1), savuros (1), (rar) pofticios, (arg) mișto. 4 a (Fig; d. idei, cuvinte etc.) Care este plin de conținut, de idei sau de savoare. 5 sfp Nutrețuri provenite din plante cu tuberculi și din rădăcinoase.
5. [MDA2] suculență sf [At: ODOBESCU, S. I., 463 / Pl: ~țe / E: fr succulence] 1-3 Însușirea de a fi suculent (1-3). 4 Savoare (1). 5 (Fig) Bogăție de conținut, de idei. 6 (Fig) Semnificație, farmec deosebit.
6. [DEX '98] SUCULENȚĂ, suculențe, s. f. (Adesea fig.) Însușirea de a fi suculent; savoare. – Din fr. succulence.
7. [DLRLC] SUCULENT, -Ă, suculenți, -te, adj. Cu mult suc (v. zemos); hrănitor; p. ext. bun, gustos. Fruct suculent. ▭ Sfărîma oase suculente, sub mese ce țineau de seara pînă dimineața. GALACTION, O. I 302. ♦ Fig. Plin de miez, de conținut, de savoare. De mult nu mai căzuse în clevetirea saloanelor din București un subiect așa de frumos și de suculent. VLAHUȚĂ, O. AL. II 101.
8. [DLRLC] SUCULENȚĂ s. f. Însușirea de a fi suculent; savoare, gust. Plătica de Snagov ar merita o lungă disertațiune științifică... cît despre noi... ne vom cerca să descriem prin ce mijloace un om cu gust o poate aduce la gradul cel mai nalt al suculenței. ODOBESCU, S. I 463.
9. [DN] SUCULENT, -Ă adj. Cu suc mult, zemos; savuros și hrănitor. ♦ (Fig.) Plin de miez, de valoare; bogat în conținut. [Cf. fr. succulent, lat. succulentus].
10. [DN] SUCULENȚĂ s.f. (Adesea fig.) Însușirea de a fi suculent. ♦ Savoare, gust. [Cf. fr. succulence].
11. [MDN '00] SUCULENT, -Ă I. adj. 1. cu mult suc, zemos; (p. ext.) savuros și hrănitor. 2. (fig.) plin de conținut, de savoare. II. s. f. pl. nutrețuri provenite din cartofi, sfeclă etc. și rădăcinoase. (< fr. succulent, lat. suculentus)
12. [MDN '00] SUCULENȚĂ s. f. însușirea de a fi suculent; savoare, gust. (< fr. succulence)
13. [Șăineanu, ed. VI] suculent a. ce are mult suc, care e foarte nutritiv: bucate suculente.
14. [Scriban] *suculént, -ă adj. (lat. suculentus, fr. suculent). Plin de suc nutritiv, nutritiv: mîncărĭ suculente.
15. [Scriban] *suculénță f., pl. e (d. suculent). Calitatea de a fi suculent.
16. [DOOM 3] suculent adj. m., pl. suculenți; f. suculentă, pl. suculente
17. [DOOM 3] suculență s. f., g.-d. art. suculenței
18. [DOOM 2] suculent adj. m., pl. suculenți; f. suculentă, pl. suculente
19. [DOOM 2] suculență s. f., g.-d. art. suculenței
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL