1. [DEX '09] SUCOMBARE, sucombări, s. f. Faptul de a sucomba; moarte, deces. – V. sucomba.
2. [MDA2] sucombare sf [At: DL / Pl: ~bări / E: sucomba] (Liv) Moarte (1).
3. [DEX '98] SUCOMBARE, sucombări, s. f. (Livr.) Faptul de a sucomba; moarte, deces. – V. sucomba.
4. [DLRLC] SUCOMBARE, sucombări, s. f. (Livresc) Faptul de a sucomba; deces, moarte.
5. [DN] SUCOMBARE s.f. (Liv.) Faptul de a sucomba; moarte, deces. [< sucomba].
6. [DEX '09] SUCOMBA, sucomb, vb. I. Intranz. A muri, a deceda. – Din fr. succomber.
7. [MDA2] sucomba vi [At: BARASCH, I. 144/18 / V: ~cumba / Pzi: sucomb / E: fr succomber, lat succumbere] 1 (Liv) A muri1. 2 (Îdt) A fi învins (în luptă). 3 (Îdt) A fi copleșit de durere fizică sau morală. 4 A nu se putea împotrivi. 5 A nu putea rezista.
8. [MDA2] sucumba v vz sucomba
9. [DEX '98] SUCOMBA, sucomb, vb. I. Intranz. (Livr.) A muri, a deceda. – Din fr. succomber.
10. [DLRLC] SUCOMBA, pers. 3 sucombă, vb. I. Intranz. (Livresc) A muri, a deceda. Bolnava sucombînd, am practicat disecția. PARHON, O. A. I 117. Trupu-i schingiuit și slăbit a sucombat mai tîrziu, cu mult înainte de vreme. SADOVEANU, E. 49. ◊ Fig. Cine are talent își face singur drum... Iar dacă sucombă pe drum, înseamnă că nu era făcut pentru aceasta. C. PETRESCU, C. V. 149.
11. [DN] SUCOMBA vb. I. intr. (Liv.) A muri, a deceda; a pieri. ♦ (Fig.) A fi zdrobit, învins. [P.i. sucomb, 3,6 -bă. / < fr. succomber, cf. lat. succumbere].
12. [MDN '00] SUCOMBA vb. intr. 1. a muri, a deceda. 2. (fig.) a fi zdrobit, învins. (< fr. succomber)
13. [Șăineanu, ed. VI] sucombà v. 1. a nu putea rezista: a sucomba durerii. 2. a fi învins, a cădea sub o putere covârșitoare: a sucomba după ani de luptă.
14. [Scriban] *sucómb, a -á v. intr. (fr. succomber, d. lat suc-cúmbere, a cădea dedesupt. V. incumb). Cad învins, mor: sucomb dureriĭ, loviturilor; sucomb după o luptă cruntă.
15. [DOOM 3] sucombare s. f., g.-d. art. sucombării; pl. sucombări
16. [DOOM 2] sucombare s. f., g.-d. art. sucombării; pl. sucombări
17. [DOOM 3] sucomba (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. sucomb, 3 sucombă; conj. prez. 1 sg. să sucomb, 3 să sucombe
18. [DOOM 2] sucomba (a ~) vb., ind. prez. 3 sucombă
19. [IVO-III] sucomb.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL