1. [DEX '09] SUMAN, sumane, s. n. 1. Haină țărănească lungă (până la genunchi), făcută din pănură, dimie, postav gros etc. (bogat ornamentată cu găitane); țundră, zeghe, dulamă (1). 2. Țesătură groasă de lână lucrată în casă, din care se fac sumane (1); pănură, aba, dimie. [Pl. și: (2, m.) sumani. – Var.: sucman s. n.] – Din bg. sukmanŭ.
2. [MDA2] suman sn [At: NECULCE, L. 192 / V: (pop) sucm~, (îrg) sugm~, (înv) socm~, sos~, (reg) sutm~ / E: ucr сукман] 1 Haină țărănească lungă (până la genunchi) făcută din pănură sau din postav gros, de obicei (bogat) ornamentată cu găitane Si: dulamă (3), zeghe, (reg) conțăș (3), gubă, recăl, țundră. 2 (Îrg; pex) Dimie. 3 (Lpl) Zdrențe de lână provenite din confecții, care se colectează pentru a fi destrămate industrial în fibre de lână regenerată.
3. [DLRLC] SUMAN, sumane, s. n. 1. Haină lungă (pînă la genunchi) purtată de țărani și de țărance, făcută din pănură sau postav gros; țundră, zeghe. Erau doi băieți numai de-o șchioapă, cu niște cușme mari pînă peste ochi și înfășurați în sumane cu mînicile lungi. SADOVEANU, O. VII 341. Bătea puțin vînt. Oamenii își strîngeau sumanele și înfundau căciulile. REBREANU, R. II 17. Cei trei văcari, sub niște căciuli uriașe, cu fundul lat, cu sumane sure aruncate numai pe umăr, ședeau rezemați în ghioagele lor. BART, S. M. 82. Toți dorobanți, toți căciulari, Romîni de viță veche, Purtînd opinci, suman, ițari Și cușma pe-o ureche. ALECSANDRI, P. A. 204. 2. (Adesea la pl.) Țesătură groasă de lînă, lucrată în casă, din care se fac sumane (1); pănură, aba, dimie. Se îndeletniceau cu cărăușia și cu prelucrarea lînii, din care țeseau șiac și sumane. SADOVEANU, E. 92. Dîndu-ne schimburi și cîte două părechi de obiele de suman alb, ne-am încălțat cu opincile binișor și, sărutînd mîna bunicăi, am luat-o prin Boboiești. CREANGĂ, A. 25. – Pl. și: (2, m.) sumani (CREANGĂ, A. 47). – Variantă: sucman (DELAVRANCEA, O. II 257, NEGRUZZI, S. II 248) s. n.
4. [Șăineanu, ed. VI] suman n. V. sucman.
5. [Scriban] sumán n., pl. e (din mai vechiĭ sucman, d. turc. sukman, cizme marĭ [cum poartă Turcomaniĭ]; bg. sukman, rochie țărănească, rut. sukmana, suman, pol. sukmana, haĭnă proastă de postav, ung. szukmány, suman. V. sucnă). Est. Haĭna cea maĭ groasă a țăranuluĭ (și pin nord și a țăranceĭ), făcută din postav grosolan cafeniŭ, cenușiŭ saŭ negru și împodobită cu găitane (V. ghebă, zeghe, dulamă). Pănură, postav grosolan de suman (V. aba, dimie). Munt. O haĭnă maĭ groasă a țărancelor.
6. [DEX '09] SUCMAN s. n. v. suman.
7. [DEX '09] ȘUMEN, -Ă, șumeni, -e, adj. (Reg.) Amețit de băutură; cherchelit. – Din sl. šumĭnŭ.
8. [MDA2] socman sn vz suman
9. [MDA2] sosmăn sn vz suman
10. [MDA2] sucman sn vz suman
11. [MDA2] sugman sn vz suman
12. [MDA2] sumen, ~ă a vz șumen
13. [MDA2] sutman sn vz suman
14. [MDA2] șuman, ~ă a vz șumen
15. [MDA2] șumen, ~ă [At: PSALT. 162 / V: (reg) su~, ~man / Pl: ~i, ~e / E: slv шоумьнъ] 1 a (Trs) Amețit de băutură Si: beat1 (1), (reg) șumenit. 2-3 smf, a (Om) bețiv (2).
16. [CADE] DE MULTE ORI SUB UN SUMAN AU BATUT INIMI MARI (m. Kogălniceanu) = Și în popor se găsesc însușiri alese.
17. [DEX '98] ȘUMEN, Ă, șumeni, -e, adj. (Reg.) Amețit de băutură; cherchelit. – Din sl. šumĩnŭ.
18. [DLRLC] ȘUMĂN, -Ă, șumeni, -e, adj. (Transilv.) Amețit de băutură; cherchelit, afumat. Poate că te-am și mai bătut, cînd eram cam șumăn, cînd mă cam îmbătăm. RETEGANUL, P. III 85. (Substantivat) Ținu morțiș să vadă cum petrec șumenii, – chefuiții. PAMFILE, VĂZD. 113.
19. [DLRM] ȘUMĂN, -Ă, șumeni, -e, adj. (Reg., adesea substantivat) Amețit de băutură, cherchelit. – Slav (v. sl. šumĭnŭ).
20. [Șăineanu, ed. VI] sucman (suman) n. Mold. 1. postav gros de lână albă: obiele de suman alb CR.; 2. ghebă de suman cu găitane (haina țăranilor din munții Moldovei): cu suman, cu opinci AL.; 3. haină groasă purtată de țăranii și țărancele din Ialomița, Vlașca, Buzău: s’a strâns la piept de stă să crape sucmanul cel sdrențuit de pe dânsul ISP. [Rus. SUKMANĬ, zeghe (din turc. sukman, cisme mari de ale Turcomanilor): cf. pentru raportul logic, cioareci].
21. [Scriban] sucmán, V. suman.
22. [Scriban] șúmăn, -ă adj., pl. enĭ, ene (vsl. šumĭnŭ). Vechĭ. Cam beat, amețit.
23. [DOOM 3] suman s. n., pl. sumane
24. [DOOM 2] suman s. n., pl. sumane
25. [IVO-III] suman, -ne.
26. [DOOM 3] șumen (reg.) adj. m., pl. șumeni; f. șumenă, pl. șumene
27. [DOOM 2] șumen (reg.) adj. m., pl. șumeni; f. șumenă, pl. șumene
28. [DER] suman (sumane), s. n. – 1. Țundră, zeghe. – 2. Pănură, aba. – Var. sucman. Sl., cf. bg., rus. sukman, din sl. sukno „postav” (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 3790, sau poate din tc. sükmän (Șeineanu, II, 327), cf. mag. szokman. – Der. sumănar, s. m. (vînzător de sumane); sumănărie, s. f. (meseria de sumănar, atelier de sumane).
29. [DER] șumăn (-nă), adj. – Beat, bețiv. – Var. șumen. Sl. šumĭnŭ (Cihac, II, 397). În Mold. și Trans. – Der. șumeni, vb. refl. (a se îmbăta).
30. [DRAM 2021] sumán, sumane, s.n. Haină lungă, confecționată din postav gros. ■ „În general, sumanul era piesa de port a săracului, în satele în care se purta și guba” (Bănățeanu, 1965). La fel ca și guba, sumanul se purta preponderent iarna, însă era o piesă obligatorie la cununie și la jocul din sat, indiferent de anotimp. ■ (onom.) Suman, nume de familie în jud. Maram. – Din bg. sukmanǔ (DEX), rus. sukman (Miklosich, Cihac, după DER); din ucr. sukman (MDA).
31. [DRAM 2015] suman, sumane, s.n. – Haină lungă, confecționată din postav gros: „În general, sumanul era piesa de port a săracului, în satele în care se purta și guba” (Bănățeanu, 1965). La fel ca și guba, sumanul se purta preponderent iarna, însă era o piesă obligatorie la cununie și la jocul din sat, indiferent de anotimp: „De curg sudorile din pereți și tot pun gubă sau suman”. ♦ (onom.) Suman, nume de familie în Maramureș (DFN, 2007). – Din bg. sukmanǔ (DEX), rus. sukman (< sl. sukno „postav”) (Miklosich, Cihac, cf. DER); din ucr. sukman (MDA).
32. [DRAM] suman, -e, s.n. – Haină lungă, confecționată din postav gros: „În general, sumanul era piesa de port a săracului, în satele în care se purta și guba.” (Bănățeanu 1965). La fel ca și guba, sumanul se purta preponderent iarna, însă era o piesă obligatorie la cununie și la jocul din sat, indiferent de anotimp: „De curg sudorile din pereți și tot pun gubă sau suman”. – Din rus. sukman (< sl. sukno „postav”).
33. [DLRLV] ȘUMEN adj. (Mold.) Beat, amețit de băutură. Ca din somn sări Domnul rumăn Ca de vin ce-i aburit și șumăn. DOSOFTEI, PS. Etimologie: sl. šumĭnŭ. Cf. b e ț i ț.
34. [DRAM 2021] șúmăn, -ă, șumăni, -e, (șuman, șumen), adj. (reg.) Pilit, cherchelit, vesel, bine dispus; homotit, trencheș. – Din sl. šumǐnǔ „beat” (Scriban, DLRM, MDA).
35. [DRAM 2021] șúmen, adj. v. șumăn.
36. [DRAM 2015] șumăn, -ă, șumăni, -e, (șuman, șumen), adj. – (reg.) Pilit, cherchelit, vesel, bine dispus; homotit, trencheș (ALRRM, 1969: 228). – Din sl. šumǐnǔ „beat” (Scriban; Cihac, cf. DER; DLRM, MDA).
37. [DRAM] șumăn, (șuman), adj. – Pilit, cherchelit, vesel, bine dispus; homotit, trencheș (ALR 1969: 228). – Sl. šumǐnǔ (Cihac cf. DER).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL