1. [MDA2] suci1 sm [At: ANON. CAR. / Pl: ~ / E: mg szücs] (Trs; Ban) 1 Cojocar. 2 (Îs) Ac de ~ Ac cojocăresc V ac.
2. [MDA2] suci2 smp [At: DER / E: ml succi] Trib geto-dac care era așezat în regiunea de la gura Oltului.
3. [DLRLC] SUCI1, suci, s. m. (Transilv.) Cojocar. Cojocari care fac cojoace... și care se numesc suci. PAMFILE, I. C. 47.
4. [DLRM] SUCI2, suci, s. m. (Reg.) Cojocar. – Magh. szücs.
5. [Scriban] sucĭ m., pl. tot așa (ung. szücs). Trans. Blănar, cojocar.
6. [DER] suci (-i), s. m. – (Trans.) Blănar. Mag. szücs (Tiktin).
7. [D.Religios] Suciu, Vasile (1873-1935), mitropolit greco-catolic al Blajului. Studii la Blaj, Budapesta, Viena și Roma, prof. de dogmatică la Seminarul din Blaj, mitropolit de Blaj (1925-1935). Fruntaș al Unirii din 1918. A fost ales membru al Acad. Române la 11 iunie 1919.
8. [Onomastic] SUCIU (Moț); -l (Ard); Șucești [=Sucești] neam brașovean, 1780 (BCI XII 88); magh. szücs „blănar”; Suciul = Suțu, v. acesta.
9. [DE] SÚCI1 (< lat.) subst. Trib geto-dac așezat în regiunea gurii Oltului.
10. [DLRLV] SUCI s. m. (Ban.) Cojocar. Sucs. Pellio. AC, 372. Etimologie: magh. szücs.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL