1. [DEX '09] SUCĂLI, sucălesc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop. și fam.) A cicăli. 2. (Fam.) A-și bate joc de o treabă, a lucra de mântuială. – Din sucală.
2. [MDA2] sucăli [At: DDRF / Pzi: ~lesc, (reg) sucăl / E: sucală] 1 vt (Pop) A răsuci. 2 vt (Pop) A face sul. 3 vi A se învârti în loc. 4 vt A înfășura. 5 vt A înveli. 6 vt (Pop) A sâcâi (2). 7 vt (Mol; Trs) A necăji. 8 vt (Mol; Trs) A deranja (1). 9 vt (Reg) A coase repede, de mântuială. 10-11 vti (Pex) A face un lucru în grabă, superficial Si: (fam) a rasoli.
3. [DEX '98] SUCĂLI, sucălesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A cicăli. 2. (Fam.) A-și bate joc de o treabă, a lucra de mântuială. – Din sucală.
4. [DLRLC] SUCĂLI, sucălesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) 1. A sta de capul cuiva, a-i bate capul stăruind pentru ceva; a cicăli, a sîcîi. Le dă pinteni ministrul de la București. Iar pe ministru îl sucălește omul tău cu ochelari. SADOVEANU, O. L. 236. Una-două mă duceam la om și-l tot sucăleam să-mi dea curele, ca să-mi fac bici. CREANGĂ, A. 45. ♦ A necăji, a deranja. Începe a sucăli oamenii, ghiontind cînd în unul, cînd în altul. SEVASTOS, N. 307. 2. A învîrti, a răsuci.
5. [Șăineanu, ed. VI] sucălì v. fig. a cicăli: îl tot sucăliam să-mi dea curele, ca să-mi fac biciu CR. [Lit. a învârti sucala].
6. [Scriban] sucălésc v. tr. (d. sucală). Fig. (Munt.). îmbrac (saŭ pieptăn saŭ strîng haĭnele, așternuturile) în grabă saŭ cu negligență: o femeĭe sucălită (învălătucită). Mold. Cicălesc, sucesc cu vorba, bat capu; l-am tot sucălit să-mĭ aducă pușca. V. învălătucesc.
7. [DOOM 3] sucăli (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sucălesc, 3 sg. sucălește, imperf. 1 sucăleam; conj. prez. 1 sg. să sucălesc, 3 să sucălească
8. [DOOM 2] sucăli (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sucălesc, imperf. 3 sg. sucălea; conj. prez. 3 să sucălească
9. [Argou] sucăli, sucălesc v. t. 1. a-și bate joc de o treabă; a lucra de mântuială 2. a cicăli, a sâcâi pe cineva
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL