1. [DEX '09] SUBURBIE, suburbii, s. f. Cartier mărginaș al unui oraș (mare). ♦ Comună suburbană. [Acc. și: suburbie] – Din lat. suburbium.
2. [MDA2] suburbie sf [At: ȘINCAI, HR. I, 61/16 / V: (înv) ~btu~, ~burb, ~iu sn / A și: suburbie / Pl: ~ii / E: lat suburbium] 1 (Adesea urmat de un nume propriu sau de determinări care indică apartenența) Cartier situat la marginea unui oraș Si: mahala1 (1), periferie, (liv) foburg (înv) suburg, (reg) oștează (1). 2 Comună suburbană (3). 3 Diviziune a unui oraș, delimitată după criterii administrative.
3. [DLRLC] SUBURBIE, suburbii, s. f. Cartier mărginaș al unui oraș mare. V. mahala. Pe urmă se iviră suburbiile murdare... contrastînd violent cu sclipirile ce vesteau mai încolo palatele. REBREANU, R. I 13. M-am ținut după voi în această suburbie. CARAGIALE, O. I 70. ♦ Comună suburbană.
4. [DN] SUBURBIE s.f. Cartier situat la marginea unui oraș mare. ♦ Comună suburbană. [Gen. -iei. / < lat. suburbium].
5. [MDN '00] SUBURBIE/SUBURBIE s. f. cartier mărginaș al unui oraș mare; foburg. ◊ comună suburbană. (< lat. suburbium)
6. [Șăineanu, ed. VI] suburbie f. mahala.
7. [Scriban] *subúrbie f. (formă rus. îld. suburbiŭ, lat. sub-urbium. Rușiĭ zic și subsidiĭa ș. a. multe, „subsidiŭ” V. urbe). Mahala, cartier.
8. [MDA2] subturbie sf vz suburbie
9. [MDA2] suburb sn vz suburbie
10. [MDA2] suburbiu sn vz suburbie
11. [DOOM 3] !suburbie (desp. su-bur-bi-e/sub-ur-) s. f., art. suburbia (desp. -bi-a), g.-d. art. suburbiei; pl. suburbii, art. suburbiile (desp. -bi-i-)
12. [DOOM 2] suburbie/suburbie (su-bur-bi-e/sub-ur-) s. f., art. suburbia/suburbia (-bi-a), g.-d. art. suburbiei/suburbiei; pl. suburbii/suburbii, art. suburbiile/ suburbiile (-bi-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL