1. [DEX '09] SUBSTITUA vb. I v. substitui.
2. [DEX '09] SUBSTITUI, substitui, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) situa, a (se) pune în locul altuia. ♦ (Jur.) A comite infracțiunea de substituire de persoană. [Prez. ind. și: substituiesc. – Var.: (înv.) substitua vb. I] – Din fr. substituer, lat. substituere.
3. [MDA2] substătui v vz substitui
4. [MDA2] substitua v vz substitui
5. [MDA2] substitui [At: IORGOVICI, O. 69/19 / V: (înv) ~ua, (îvr) ~tătui, supts~ / S și: (îvr) sub-stitui / Pzi: substitui, (înv) ~ez, ~esc / E: fr substituer, lat substituere] 1-2 vtr A (se) așeza, a (se) plasa, a (se) pune în locul cuiva sau a ceva care lipsește, care a fost îndepărtat etc. pentru a îndeplini aceeași funcție, pentru a fi folosit cu (aproximativ) aceeași valoare Si: a ține locul Vz înlocui, subsuma. 3 vt (Spc; c. i. elemente, formule, valori numerice dintr-o expresie matematică) A înlocui cu un alt element, cu o altă formulă etc. având aceeași valoare exprimată diferit. 4 vt (Jur; spc; c. i. oameni) A desemna să primească liberalitatea în locul beneficiarului titular, în cazul absenței, incapacității sau al decesului. 5 vr (Chm; d. unele substanțe) A avea calitatea de a înlocui o altă substanță. 6 vt (Îvr; spc) A concedia (1).
6. [MDA2] supstitui v vz substitui
7. [DEX '98] SUBSTITUI, substitui, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) situa în locul altuia; a (se) înlocui. ♦ (Jur.) A comite infracțiunea de substituire de persoană. [Prez. ind. și: substituiesc. – Var.: (înv.) substitua vb. I] – Din fr. substituer, lat. substituere.
8. [DLRLC] SUBSTITUI, substitui, vb. IV. Tranz. A pune pe cineva sau ceva în locul altuia; a înlocui. (Refl.) Nește intrigi nedemne... ajunseră a se substitui deliberațiunilor. GHICA, A. 765. ♦ (Jur.) A desemna (într-un act de donație sau într-un testament) o a doua persoană care să primească donația sau să moștenească în lipsa sau la decesul primului beneficiar. – Prez. ind. și: substituiesc (MACEDONSKI, O. IV 129). – Variantă: (învechit) substitua (NEGRUZZI, S. I 347) vb. I.
9. [DN] SUBSTITUI vb. IV. tr., refl. A (se) situa în locul altuia; a înlocui. ♦ tr. (Jur.) A desemna o a doua persoană care să primească donația sau să moștenească averea în lipsa (sau la decesul) primului beneficiar. [Pron. -tu-i, p. i. substitui și -iesc, 3,6 -ie. / cf. fr. substituer, it. sostituire < lat. substituere].
10. [MDN '00] SUBSTITUI vb. I. tr., refl. a (se) situa în locul altuia; a înlocui. II. tr. 1. (mat.) a înlocui într-o expresie un element (sau mai multe) prin altul (sau prin altele). 2. (jur.) a desemna o a doua persoană care să primească donația sau să moștenească averea în lipsa (sau la decesul) primului beneficiar. (< fr. substituer, lat. substituere)
11. [Șăineanu, ed. VI] substituì v. 1. a pune în loc: a substitui o vorbă alteia; 2. jur. a chema pe cineva la moștenire în locul altuia; 3. a se pune în locul altuia.
12. [Scriban] *substítuĭ și -esc saŭ -ĭésc, a -í v. tr. (lat. sub-stituere, d. sub, dedesupt, și statuere, a așeza. V. con-stituĭ. – Se conjugă ca constituĭ). Pun în locu altuĭa: a substitui un testament fals în locu unuĭa adevărat, a substitui o vorbă noŭă în locu alteĭa vechĭ. A substituĭ un moștenitor, a-ĭ chema la moștenire în lipsa moștenitoruluĭ absent și a-ĭ da misiunea de a păstra moștenirea pînă cînd se va prezenta cel absent. V. refl. Mă pun în locu altuĭa: Jidanu tinde să se substituie pămînteanuluĭ.
13. [DOOM 3] substitui (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. substitui, 3 substituie, imperf. 1 substituiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să substitui, 3 să substituie
14. [DOOM 2] substitui (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. substitui, 3 substituie, imperf. 3 sg. substituia; conj. prez. 3 să substituie
15. [MDO] substitui (ind. prez. 1 sg. substitui, 3 sg. și pl. substituie)
16. [IVO-III] substituiu, -tue 3, -tuiam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL