1. [DEX '09] SUBSTANTIVAL, -Ă, substantivali, -e, adj. Care ține de substantiv, care este de natura substantivului. ♦ (Adverbial) Cu valoare de substantiv, ca substantiv. – Din fr. substantival.
2. [MDA2] substantival, ~ă [At: PHILIPPIDE, P. 175 / Pl: ~i, ~e / E: fr substantival] 1 a Care ține de substantiv (1). 2 a Privitor la substantiv (1). 3-4 a (Ca) de substantiv (1). 5 a Exprimat printr-un substantiv (1). 6 a Format din substantiv (1). 7 av În funcție de substantiv. 8 av Ca substantiv (1).
3. [DLRLC] SUBSTANTIVAL, -Ă, substantivali, -e, adj. Care ține de substantiv sau de natura lui. Valoare substantivală. ♦ (Adverbial) În funcțiune de substantiv, ca substantiv. În propoziția: visul se îndeplinise! Imposibilul se făcuse posibil (GALACTION, O. I 150) adjectivul «imposibil» este întrebuințat substantival.
4. [DN] SUBSTANTIVAL, -Ă adj. Care ține de substantiv sau de natura lui. ♦ adv. În funcție de substantiv, ca substantiv. [Cf. fr. substantival].
5. [MDN '00] SUBSTANTIVAL, -Ă adj. care ține de substantiv. ◊ cu valoare de substantiv. ◊ (adv.) cu funcție de substantiv. (< fr. substantival)
6. [DOOM 3] substantival adj. m., pl. substantivali; f. substantivală, pl. substantivale
7. [DOOM 2] substantival adj. m., pl. substantivali; f. substantivală, pl. substantivale
8. [DTL] SUBSTANTIVAL, -Ă adj. (cf. fr. substantival): în sintagmele atribut substantival, formă substantivală, locuțiune substantivală și perifrază substantivală (v.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL