1. [DEX '09] SUBROGARE, subrogări, s. f. (Jur.) Faptul de a subroga; subrogație. – V. subroga.
2. [MDA2] subrogare sf [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~gări / E: subroga] 1 Operație juridică prin care o persoană substituie pe alta în cadrul unui raport juridic, urmând ca drepturile și obligațiile celui substituit să revină subrogatului. 2 Operație juridică prin care unui bun i se transmit calitățile juridice ale bunului pe care îl înlocuiește în cadrul unui patrimoniu sau al altei universalități juridice Si: subrogație (2).
3. [DLRLC] SUBROGARE, subrogări, s. f. (Jur.) Acțiunea de a (se) subroga.
4. [DN] SUBROGARE s.f. Acțiunea de a (se) subroga și rezultatul ei; substituire; subrogație. [< subroga].
5. [DEX '09] SUBROGA, subrog, vb. I. Tranz. (Jur.) A înlocui pe cineva în exercitarea anumitor drepturi sau obligații; a înlocui un bun cu altul în cadrul unui patrimoniu, al unor raporturi juridice; a substitui. – Din fr. subroger, lat. subrogare.
6. [MDA2] subroga vt [At: PROT. – POP., N. D. / Pzi: subrog / E: fr subroger, lat subrogare] 1 (Jur; c. i. persoane) A substitui în cadrul unui raport juridic, urmând ca drepturile și obligațiile celui substituit să revină subrogatului. 2 (C. i. bunuri) A transmite calitățile juridice în cadrul unui patrimoniu ori al altei universalități juridice.
7. [DLRLC] SUBROGA, subrog, vb. I. Tranz. (Jur.) A înlocui pe cineva în exercitarea anumitor drepturi sau obligații. Debitorul subrogă pe împrumutător în drepturile creditorului. ◊ Refl. Subchiriașul se subrogă întru totul chiriașului principal.
8. [DN] SUBROGA vb. I. tr., refl. (Jur.) A înlocui pe cineva în exercitarea anumitor drepturi sau obligații; a substitui. [P.i. subrog. / < fr. subroger, cf. lat. subrogare].
9. [MDN '00] SUBROGA vb. tr., refl. (jur.) a înlocui pe cineva, a se substitui cuiva în exercitarea anumitor drepturi sau obligații. (< fr. subroger, lat. subrogare)
10. [Șăineanu, ed. VI] subrogà v. Jur. a se substitui: să nu se subroge în drepturile creditorului.
11. [Scriban] *subróg, a -á v. tr. (lat. súb-rogo, -rogáre. – Subrogă și subroagă, să subroge și să subroage. V. rog). Jur. Substitui, pun în loc: să nu se subroge în drepturile creditoruluĭ.
12. [Scriban] *subrogațiúne f. (lat. sub-rogatio. V. rugăcĭune). Jur. Substituțiune în dreptu altuĭa. – Și -áție și -áre.
13. [DOOM 3] !subrogare (desp. su-bro-) s. f., g.-d. art. subrogării; pl. subrogări
14. [DOOM 2] !subrogare (su-bro-/sub-ro-) s. f., g.-d. art. subrogării; pl. subrogări
15. [DOOM 3] !subroga (a ~) (desp. su-bro-) vb., ind. prez. 1 sg. subrog, 2 sg. subrogi, 3 subrogă; conj. prez. 1 sg. să subrog, 3 să subroge
16. [DOOM 2] !subroga (a ~) (su-bro-/sub-ro-) vb., ind. prez. 3 subrogă
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL