1. [DEX '09] ȘUBREZI, șubrezesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Despre ființe) A face să devină sau a deveni șubred, a face să-și piardă sau a-și pierde forța fizică, rezistența, sănătatea; a slăbi. ♦ (Despre construcții sau obiecte) A face să-și piardă sau a-și pierde soliditatea, trăinicia; a face sau a fi gata să se prăbușească. – Din șubred.
2. [MDA2] șubrezi [At: SCRIBAN, D. / Pzi: ~zesc / E: șubred] 1-2 vtr A face să-și piardă (sau a-și pierde) vigoarea Si: a slăbi, (reg) a (se) șubrăvi (1-2). 3-4 vtr A face să devină (sau a deveni) nerezistent la eforturi Si: a slăbi, (reg) a (se) șubrăvi (3-4). 6 vtr A face să-și piardă (sau a-și pierde) sănătatea Si: (reg) a (se) șubrăvi (5-6). 8 vtr (C. i. obiecte, construcții etc.) A face să-și piardă (sau a-și pierde) soliditatea Si: (reg) a (se) șubrăvi (7-8). 9-10 vtr (Pex; c. obiecte, construcții etc.) A face (sau a fi gata) să se prăbușească Si: (reg) a (se) șubrăvi (9-10). 11 vt (Pex; fig) A face să devină nesigur.
3. [DLRLC] ȘUBREZI, șubrezesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre ființe) A-și pierde forța fizică, rezistența, sănătatea, a deveni șubred; a slăbi. 2. (Despre construcții sau obiecte) A-și pierde soliditatea, trăinicia; a fi gata să cadă, să se prăbușească. ◊ Tranz. Fig. Cele șase mari războaie purtate de Rusia împotriva turcilor în secolele XVIII-XIX au șubrezit treptat stăpînirea otomană de la nordul Dunării. LUPTA DE CLASĂ, 1954, nr. 1, 86. Sentimentele umanitare ale poetului, ura față de exploatatori, dragostea pentru patrie șubrezesc pînă la totală surpare concepția acelora care țineau să prezinte pe Eminescu drept un pesimist fără leac. BENIUC, P. 29.
4. [DEX '09] ȘUBRED, -Ă, șubrezi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Lipsit de vigoare, nerezistent la eforturi; firav, plăpând. ♦ (Despre lucruri) Lipsit de rezistență, de trăinicie, care este gata să se prăbușească; șubrezit. ♦ Fig. (Despre teorii, concepții, argumente etc.) Care nu rezistă unei analize mai serioase, unei critici mai severe; discutabil, neîntemeiat. 2. P. ext. Precar, nesigur. – Et. nec.
5. [MDA2] jubred, ~ă a vz șubred
6. [MDA2] șubred, ~ă [At: (a. 1750) IORGA, S. D. XII, 56 / V: (reg) ju~, (înv) ~rid a / Pl: ~ezi, ~e / E: nct] 1 a (D. ființe sau d. părți ale corpului lor) Lipsit de vigoare Si: firav (1), plăpând, șubrezit (1), (reg) șubrav (1), șubrăvit (1), șubru (1). 2 a Nerezistent la eforturi Si: firav, plăpând, șubrezit (2), (reg) șubrav (2), șubrăvit (2), șubru (2). 3 a (D. ființe) Predispus la îmbolnăviri Si: firav, plăpând, șubrezit (3), (reg) șubrav (3), șubrăvit (3), șubru (3). 4 a (D. obiecte, construcții etc.) Lipsit de rezistență, de trăinicie Si: fragil (1), șubrezit (4), (reg) șoiog (5), șubrav (4), șubrăvit (4), șubru (4). 5 a (Pex; d. obiecte, constmcții etc.) Care este gata să se prăbușească Si: șubrezit (5), (reg) șoiog (6), șubrav (5), șubrăvit (5), șubru (25). 6 a (Fig; d. teorii, concepții, argumente, realizări umane etc.) Care nu rezistă unei analize mai serioase, unei critici mai severe. 7 a (Pex; fig) Care este nesigur Si: precar, (reg) șubru (6). 8 sa (Reg) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 9 sa (Reg) Melodie după care se execută acest dans.
7. [MDA2] șubrid, ~ă a vz șubred
8. [DEX '98] ȘUBRED, -Ă, șubrezi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Lipsit de vigoare, nerezistent la eforturi; firav, plăpând. ♦ (Despre lucruri) Lipsit de rezistență, de trăinicie, care este gata să se prăbușească; șubrezit. ♦ Fig. (Despre teorii, concepții, argumente etc.) Care nu rezistă unei analize mai serioase, unei critici mai severe; discutabil, neîntemeiat. 2. P. ext. Precar, nesigur. – Et. nec.
9. [DLRLC] ȘUBRED, -Ă, șubrezi, -de, adj. 1. Lipsit de vigoare, nerezistent la eforturi; firav, plăpînd. În prag, Ion al lui Lepădat îl întîlni pe taică-său, umbră șubredă, puțin încovoiată de bătrînețe și de oboseală. DUMITRIU, N. I. 78. Ciubotarul era un om sărac și cu sănătatea cam șubredă. SADOVEANU, E. 115. Un coleg al meu de dăscălie, șubred de felul lui, căzuse bolnav la pat. HOGAȘ, DR. II 195. Pe lîngă că-i era mîna dreaptă șubredă... n-avea băiatul nici apucătură din ochi la lucru de piguleală. CARAGIALE, O. II 243. 2. (Despre lucruri) Care este lipsit de rezistență, se clatină, este gata să se prăbușească. Stăteam tăcut și trudit pe banca șubredă, care avea legănări de val. SADOVEANU, O. VII 230. Știu bine că nu voi avea tăria să vîre sabia mea șubredă în nimeni. CAMIL PETRESCU, U. N. 278. ◊ Fig. Situația guvernului, pe care el o socotea șubredă. REBREANU, R. I 41. ♦ Fig. Care nu rezistă unei analize mai serioase, unei critici mai severe. Punctul de vedere de la care pleacă d. Last e prea șubred, terenul prea puțin sigur și chiar periculos. GHEREA, ST. CR. II. 263. A scris multe poezii frumoase ca sentiment, cam șubrede ca formă. VLAHUȚĂ, O. A. 465.
10. [Șăineanu, ed. VI] șubred a. fragil [Origină necunoscută].
11. [Scriban] șúbred, -ă adj. (orig. neșt.). Slab, fără putere: om șubred, sănătate șubredă, (fig.) casă, societate șubredă.
12. [Scriban] șubrezésc v. tr. Fac șubred: boala îl șubrezise.
13. [DOOM 3] șubrezi (a ~) (desp. șu-bre-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șubrezesc, 3 sg. șubrezește, imperf. 1 șubrezeam; conj. prez. 1 sg. să șubrezesc, 3 să șubrezească
14. [DOOM 2] șubrezi (a ~) (șu-bre-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șubrezesc, imperf. 3 sg. șubrezea; conj. prez. 3 să șubrezească
15. [DOOM 3] șubred (desp. șu-bred) adj. m., pl. șubrezi; f. șubredă, pl. șubrede
16. [DOOM 2] șubred (șu-bred) adj. m., pl. șubrezi; f. șubredă, pl. șubrede
17. [DER] șubred (-dă), adj. – Fragil, debil, delicat, friabil. Poate din lat. hýbrĭdus < gr. ύβρίδος, cu ș < ex-; pentru schimbarea și › șu-, cf. șuera; la relația semantică „hibrid” = „degenerat” este normală, cf. bastard. Oricum, terminația -ed nu poate fi decît lat. -idus, care nu a fost productivă în rom., cf. lînced, muced, rînced. – Der. din sl. šuplĭ „debil”, cu suf. -ed (Cihac, II, 395; Loewe 40; Weigand, Jb, XVI, 78) nu pare posibilă. – Der. șubrezi vb. (a slăbi); șubrezeală (var. șubrez(en)ie), s. f. (fragilitate, debilitate).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL