1. [MDA2] subpământ, ~ă [At: CORESI, PS. 380/1 / V: (înv) ~btp~ sn, suptp~ sn, (îvr) suppă~ a / Pl: ~uri / E: sub1- + pământ] 1 sn (Înv) Subsol (1). 2 a (Îvr) Subteran (1).
2. [MDA2] subtpământ sn vz subpământ
3. [MDA2] suppământ, ~ă a vz subpământ
4. [MDA2] suptpământ sn vz subpământ
5. [DLRLC] SUBPĂMÎNT, subpămînturi, s. n. (Învechit, rar) Subsol (1). Cînd sînt pietre mari în ogoare, atunci se sfărîmă cu praf și se scot bucățile afară, iar dacă subpămîntul este alcătuit din stîncă, atunci se sfărîmă pînă la adîncimea plugului. I. IONESCU, M. 319.
6. [DLRM] SUBPĂMÎNT, subpămînturi, s. n. (Înv., rar) Subsol (1). – Din sub + pămînt.
7. [DAR] subpământ, -ă, s.n., adj. (înv.) 1. (s.n.) subsol. 2. (adj.) subteran; (substantivat, f.) subterană.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL