1. [DEX '09] SUBORDONATOR, -OARE, subordonatori, -oare, adj. Care subordonează, care are ceva sau pe cineva în subordine. ◊ Conjuncție subordonatoare = conjuncție care leagă propozițiile subordonate de propoziția regentă – Subordona + suf. -tor.
2. [MDA2] subordonator, ~oare a [At: IORDAN, STIL. 263 / V: (rar) ~din~, ~dinăt~ / Pl: ~i, ~oare / E: subordona + -tor] 1 (Grm; d. elementele de relație) Cu ajutorul căruia se marchează un raport de subordonare. 2 Care subordonează.
3. [DN] SUBORDONATOR, -OARE adj. Conjuncție subordonatoare = conjuncție care leagă de propoziția regentă propozițiile subordonate. [< subordona + -tor, cf. it. subordinatore].
4. [MDN '00] SUBORDONATOR, -OARE adj. care subordonează. ♦ conjuncție õare = conjuncție care stabilește un raport de subordonare (2) între propozițiile subordonate și regentă. (< subordona + -tor)
5. [MDA2] subordinator, ~oare a vz subordonator
6. [MDA2] subordinător, ~oare a vz subordonator
7. [DOOM 3] subordonator (desp. su-bor-/sub-or-) adj. m., pl. subordonatori; f. sg. și pl. subordonatoare
8. [DOOM 2] !subordonator (su-bor-/sub-or-) adj. m., pl. subordonatori; f. sg. și pl. subordonatoare
9. [DTL] SUBORDONATOR, -OARE adj. (< subordona + suf. -tor, cf. it. subordinatore): în sintagmele conjuncție subordonatoare și locuțiune conjuncțională subordonatoare (v.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL