1. [MDA2] subordine sf [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~ / E: sub1- + ordine cf fr sous-ordre] 1 (De obicei construit cu pp „în” sau „din”) Stare, situație de dependență, de subordonare față de cineva sau de ceva. 2 (Îla) În ~ Subordonat (1). 3 (Grm; rar) Raport de subordonare.
2. [DLRLC] SUBORDINE s. f. (Numai în loc. adj.) În subordine (sau în subordinele cuiva) = de rang mai mic, supus altuia. Funcționar în subordine.
3. [DN] SUBORDINE s.f. În subordine(le cuiva) = inferior, de rang mai mic, sub conducerea cuiva. [< it. subordine].
4. [MDN '00] SUBORDINE s. f. subordonare. ♦ în ~(le cuiva) = inferior, de rang mai mic, sub conducerea cuiva. (< it. subordine)
5. [DEX '09] SUBORDIN, subordine, s. n. 1. Subdiviziune a unui ordin în sistematica științelor naturii. 2. (În loc. adj. și adv.) În subordine sau în subordinele cuiva = (aflat) într-un raport de subordonare față de cineva sau de ceva. – Sub1- + ordin (după fr. sous-ordre).
6. [MDA2] subordin sn [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~e / E: sub1- + ordin cf fr sous-ordre] 1 Categorie sistematică în botanică și zoologie, intermediară între ordin și familie. 2 Subdiviziune a unui ordin.
7. [DLRLC] SUBORDIN, subordine, s. n. (Șt. nat.) Subdiviziune a unui ordin (3).
8. [DN] SUBORDIN s.n. (Biol.) Subdiviziune a unui ordin. [< sub- + ordin, după fr. sous-ordre].
9. [MDN '00] SUBORDIN s. n. (biol.) categorie sistematică inferioară ordinului. (după fr. sous-ordre)
10. [Scriban] *subórdin n., pl. e (sub- și ordin, după fr. sous-ordre). Subdiviziune (familie) a unuĭ ordin: rumegătoarele-s un subordin al mamiferelor. în subordin (greșit în subordine), în al doilea ordin (rînd), supus altuĭa: comandant în subordin, creditor în subordin (creditor al altuĭ creditor).
11. [DOOM 3] subordine (subordonare) (desp. su-bor-/sub-or-) s. f., g.-d. art. subordinii; pl. subordini
12. [DOOM 2] !subordine (subordonare) (su-bor-/sub-or-) s. f., g.-d. art. subordinii; pl. subordini
13. [DOOM 3] subordin (subdiviziune a unui ordin) (desp. su-bor-/sub-or-) s. n., pl. subordine
14. [DOOM 2] !subordin (subdiviziune a unui ordin) (su-bor-/sub-or-) s. n., pl. subordine
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL