1. [MDA2] subnormală sf [At: DN3 / Pl: ~le / E: sub1- + normală cf fr sous-normale] (Mat) Segment determinat de proiecția ortogonală pe axa absciselor a unui punct de pe o curbă plană și de intersecția la curbă a normalei cu această axă în punctul considerat.
2. [DN] SUBNORMALĂ s.f. (Mat.) Segment determinat de proiecția ortogonală pe axa absciselor a unui punct de pe o curbă plană și de intersecția la curbă a normalei cu această axă în punctul considerat. [< sub- + normală, după fr. sous-normale].
3. [DEX '09] SUBNORMAL, -Ă, subnormali, -e, adj. Insuficient dezvoltat din punct de vedere psihic sau fizic. – Sub1- + normal.
4. [MDA2] subnormal, ~ă a [At: ENC. AGR. IV, 399 / Pl: ~i, ~e / E: sub1- + normal cf fr sous-normale] Care se află sub limita normală.
5. [MDN '00] SUBNORMAL, -Ă I. adj. cu dezvoltare intelectuală sau fizică întârziată. II. s. f. (mat.) segment determinat de proiecția ortogonală pe axa absciselor a unui punct de pe o curbă plană și de intersecția la curbă a normalei cu această axă în punctul considerat. (după fr. sous-normal)
6. [DCR2] subnormal, -ă adj. Cu dezvoltare intelectuală întârziată ◊ „Eroul este un băiat internat într-un institut pentru copii subnormali.” Cont. 12 VII 63 p. 5 (din sub- + normal, după fr. sous-normal; FC II 230)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL