1. [DEX '09] SUBLOCOTENENT, sublocotenenți, s. m. Cel mai mic grad de ofițer în armată; persoană care are acest grad. – Sub1- + locotenent (după fr. sous-lieutenant).
2. [MDA2] sublocotenent sm [At: AR (1829) 1742/4 / V: (înv) ~leitenant, ~litinant, ~ninte, subtl~, suptleitenant / Pl: ~nți / E: sub1- + locotenent cf fr sous-lieutenant)] 1 Gradul cel mai mic în ierarhia ofițerilor din armată. 2 Ofițer care are acest grad Si: (înv) podparucic, praporcic.
3. [DLRLC] SUBLOCOTENENT, sublocotenenți, s. m. Primul grad în corpul ofițeresc al armatei; ofițer avînd acest grad. Cînd auzi ce s-a întîmplat, se duse la sublocotenent și-i ceru să plece numaidecît. DUMITRIU, N. 210. Sublocotenenții și-au vîrît săbiile în teacă și acum pășesc gînditori pe cărarea din stînga. SADOVEANU, O. VI 232. În doi ani de zile... va ieși sublocotenent. GALACTION, O. I 129. Pe șosea trec soldații... Înaintează către Focșani... îi duce un sublocotenent tînăr. SAHIA, N. 23.
4. [DN] SUBLOCOTENENT s.m. Cel dintîi grad de ofițer în armată; ofițer care are acest grad. [După fr. sous-lieutenant].
5. [MDN '00] SUBLOCOTENENT s. m. primul grad de ofițer în armată. (după fr. sous-lieutenant)
6. [Șăineanu, ed. VI] sublocotenent m. ofițer imediat inferior locotenentului.
7. [Scriban] *sublocotenént m. (sub- și locotenent, după fr. sous-lieutenant). Ofițer de gradu cel maĭ mic.
8. [MDA2] subleitenant sm vz sublocotenent
9. [MDA2] sublocoteninte sm vz sublocotenent
10. [MDA2] subtlocotenent sm vz sublocotenent
11. [MDA2] suptleitenant sm vz sublocotenent
12. [DOOM 3] !sublocotenent (desp. su-blo-/sub-lo-) s. m., pl. sublocotenenți; abr. slt.
13. [DOOM 2] sublocotenent s. m., pl. sublocotenenți; abr. slt.
14. [IVO-III] sublocotenent.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL