1. [DEX '09] SUBLIMITATE s. f. (Rar) Însușire a ceea ce este sublim; perfecțiune, desăvârșire. – Din fr. sublimité.
2. [MDA2] sublimitate sf [At: HELIADE, O. II, 31 / Pl: ~tăți / E: fr sublimité] Însușirea sau starea a ceea ce este sublim Si: desăvârșire (4), perfecțiune.
3. [DEX '98] SUBLIMITATE, sublimități, s. f. (Rar) Însușire a ceea ce este sublim; perfecțiune, desăvârșire. – Din fr. sublimité.
4. [DLRLC] SUBLIMITATE, sublimități, s. f. (Rar) Însușirea de a fi sublim; perfecțiune, desăvîrșire. Imaginile lui O. Carp și Eminescu sînt de o sublimitate romantică, a lui Coșbuc de o frumusețe plastică, adevărat clasică. GHEREA, ST. CR. III 371. Toată furia lui provine din păcatul ce am făcut la Academie, de a nu cunoaște sublimitatea poemului său. ALECSANDRI, S. 12.
5. [DN] SUBLIMITATE s.f. (Rar) Caracterul a ceea ce este sublim; perfecțiune, desăvîrșire. [Cf. fr. sublimité].
6. [MDN '00] SUBLIMITATE s. f. caracterul a ceea ce este sublim; perfecțiune, desăvârșire. (< fr. sublimité)
7. [Scriban] *sublimitáte f (lat. sublimitas, -átis). Calitatea de a fi sublim.
8. [DOOM 3] sublimitate (rar) (desp. su-bli-) s. f., g.-d. art. sublimității
9. [DOOM 2] sublimitate (su-bli-) s. f., g.-d. art. sublimității
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL