1. [DEX '09] SUBJUGAT, -Ă, subjugați, -te, adj. 1. Care a fost cucerit de o putere străină. 2. Care este în dependență (economică sau politică) față de cineva. 3. Fig. Plin de încântare, de admirație; fermecat. – V. subjuga.
2. [MDA2] subjugat, ~ă a [At: FM (1846), 2372/20 / Pl: ~ați, ~e / E: subjuga] 1 (D. țări, teritorii, localități sau populații ale acestora) Cucerit (2). 2 (Rar; d. popoare, d. populații sau d. persoane) Înrobit. 3 (D. oameni sau d. gîndirea, sentimentele etc. acestora) Dominat (3). 4 (Fig; d. oameni sau d. gândirea, sentimentele etc. acestora) Atras1 (8).
3. [DEX '98] SUBJUGAT, -Ă, subjugați, -te, adj. 1. Care a fost cucerit de o putere străină. 2. Care este în dependență economică sau politică. 3. Fig. Plin de încântare, de admirație; fermecat. – V. subjuga.
4. [DEX '09] SUBJUGA, subjug, vb. I. Tranz. 1. A supune o țară, un popor (prin forța armelor); a robi, a cuceri. 2. A pune în dependență (economică, politică etc.) față de cineva; a domina, a înrobi, a exploata. 3. Fig. A exercita asupra cuiva o influență, o atracție covârșitoare; p. ext. a fermeca, a cuceri. – Din fr. subjuguer.
5. [MDA2] subgiuga[1] v vz subjuga
6. [MDA2] subjuga vt [At: PLEȘOIANU, T. II, 119/13 / V: (înv) suptj~ / Pzi: subjug / E: fr subjuguer] 1 (C. i. țări, teritorii, localități etc. sau populația acestora) A lua sau a aduce în stăpânirea sa (prin forță armată) Si: a cuceri (6), a cuprinde (14), a înfunda, a înrobi, a ocupa, a supune, (înv) a pleca, a pobedi, a pridădi, a răpune, a robi, (frî) a reduce. 2 (C. i. popoare, populații sau persoane) A face să depindă de cineva, luându-i libertatea și independența (politică, economică etc.) Si: a domina (5), a înfeuda, a îngenunchea, a înrobi, a robi, a supune. 3 (Rar; pex) A aservi. 4 (Rar; pex) A exploata (6). 5 (Fig; c. i. oameni sau gândirea, sentimentele lor etc.) A pune stăpânire prin însușiri deosebite, prin influența pe care o are etc. Si: a domina (1), a înrobi, a robi, a stăpâni, a atrage (10), a captiva (2), a cuceri (8), a delecta (7), a desfăta (6), a fascina (2), a fermeca (5), a hipnotiza (3), a încânta, a magnetiza, a prinde, a răpi2, a seduce, a vrăji. 6 A exercita o atracție puternică, producând o impresie deosebită, o stare, un sentiment de bucurie, de mulțumire, de încântare, de entuziasm etc. Si: a atrage (10), a captiva (2), a cuceri (8), a delecta (7), a desfăta (7), a fascina (2), a fermeca (5), a hipnotiza (3), a încânta, a magnetiza, a prinde, a răpi2, a seduce, a vrăji.
7. [MDA2] suptjuga v vz subjuga
8. [DEX '98] SUBJUGA, subjug, vb. I. Tranz. 1. A supune o țară, un popor (prin forța armelor); a robi, a cuceri. 2. A pune în dependență (economică, politică etc.) față de cineva, a răpi libertatea și independența cuiva; a domina, a înrobi, a exploata. 3. Fig. A exercita asupra cuiva o influență, o atracție covârșitoare; p. ext. a fermeca, a cuceri. – Din fr. subjuguer.
9. [DLRLC] SUBJUGA, subjug, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la țări, popoare) A supune (prin forța armelor); a robi. A trecut timpul d-a mai subjuga popor. GHICA, A. 325. ◊ Refl. pas. Valahia, obosită de atîte sîngeroase bătălii și necurmate zbuciumări, se subjugă de puterea otomanilor ce era pe atunci în apogeul său. NEGRUZZI, S. I 201. Bulgarii... pe la inceputul secolului al XI-lea... se subjugă de Vasile al II-lea, împăratul Orientului. BĂLCESCU, O. II 12. 2. (Cu privire la oameni, la clase sociale; p. ext. la ceea ce aparține oamenilor) A pune în dependență (economică) față de cineva, a răpi libertatea și independența (cuiva); a domina, a robi (prin exploatare). Pe noi nu ne-au putut subjuga nici prin băncile și creditele lor, nici prin industria lor. REBREANU, R. I 262. Tu faci bogat pe cîte-un nemernic, care apoi subjugă și chinuiește mulțime de oameni. RETEGANUL, P. IV 22. Cei tari se îngrădiră Cu-averea și mărirea în cercul lor de legi; Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră Contra celor ce dînșii la lucru-i osîndiră Și le subjugă munca vieții lor întregi. EMINESCU, O. I 56.
10. [DN] SUBJUGA vb. I. tr. 1. A supune cu forța (o țară, un popor); a robi. 2. A răpi libertatea și independența cuiva. ♦ (Fig.) A domina, a supune (din punct de vedere moral). [P.i. subjug. / după fr. subjuguer].
11. [MDN '00] SUBJUGA vb. tr. 1. a supune cu forța (o țară, un popor); a robi. 2. a răpi libertatea și independența cuiva. ◊ (fig.) a domina, a supune. (< fr. subjuguer)
12. [Șăineanu, ed. VI] subjugà v. 1. a pune sub jug, a aduce la supunere prin puterea armelor; 2. fig. a domina prin forța morală: elocvența subjugă spiritul.
13. [Scriban] *subjúg, a -á v. tr. (lat súb-jugo, -jugáre, d. sub, supt, și jugum, jug. V. în-jug). Supun pin războĭ: Traĭan subjugă Dacia. Fig. Cuceresc (seduc) pin frumuseță, farmec, bunătate, știință: a subjuga spiritele.
14. [DOOM 3] subjuga (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. subjug, 2 sg. subjugi, 3 subjugă; conj. prez. 1 sg. să subjug, 3 să subjuge
15. [DOOM 2] subjuga (a ~) vb., ind. prez. 3 subjugă
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL