1. [DEX '09] SUBÎNȚELES2, -EASĂ, subînțeleși, -se, adj. Care reiese sau se înțelege de la sine, fără să fie exprimat. – V. subînțelege.
2. [DEX '09] SUBÎNȚELES1, subînțelesuri, s. n. Ceea ce se înțelege în mod indirect dintr-o afirmație, dintr-un context etc.; aluzie. ◊ Expr. A vorbi cu subînțeles (sau subînțelesuri) = a face anumite aluzii, a nu-și exprima direct gândul. – V. subînțelege.
3. [MDA2] subînțeles2, ~easă a [At: DDRF / V: (înv) subtî~ / Pl: ~eși, ~e / E: subînțelege] 1 Care se înțelege, se presupune, reiese, rezultă etc. dintr-un context, dintr-o convorbire, dintr-o aluzie etc. 2 Care se înțelege de la sine fără să fie exprimat. 3 (Grm; d. subiect) Care, fără să fi fost exprimat înainte, poate fi dedus dintr-o întreagă situație expusă în fraza sau frazele anterioare.
4. [MDA2] subînțeles1 sn [At: PONTBRIANT, D. / V. (înv) subtî~ / Pl: ~uri / E: subînțelege] 1 Ceea ce se înțelege, se presupune, reiese, rezultă etc. în mod indirect dintr-un context, dintr-o convorbire, dintr-o aluzie etc. 2 Înțeles ascuns, neexprimat, care se deduce de la sine. 3 (Pex) Aluzie (1). 4 (Îlav) Cu ~ Semnificativ (1). 5 (Îal) Cu anumite aluzii. 6 (Îal) Pe ocolite.
5. [DLRLC] SUBÎNȚELES2, -EASĂ, subînțeleși, -se, adj. Care reiese sau se înțelege de la sine, fără să fie exprimat. Propoziție cu subiect subînțeles.
6. [DLRLC] SUBÎNȚELES1, subînțelesuri, s. n. (Mai ales la pl., în expr.) A vorbi cu subînțelesuri = a face aluzii, a nu-și exprima gîndul direct.
7. [DN] SUBÎNȚELES, -EASĂ adj. Care reiese sau se înțelege de la sine. // s.n. A vorbi cu subînțeles = a face anumite aluzii. [Pl. -uri. / < subînțelege, după fr. sous-entendu].
8. [MDN '00] SUBÎNȚELES s. n. ceea ce reiese sau se înțelege de la sine. ♦ a vorbi cu ~ = a face anumite aluzii. (< subînțelege)
9. [Șăineanu, ed. VI] subînțeles a. și n. 1. ceea ce se subînțelege; 2. cugetat, dar nu exprimat.
10. [Scriban] *subînțelés, -eásă adj. Care se subînțelege (cugetat, dar nu exprimat). S. n., pl. urĭ. Lucru care se subînțelege: o frază cu subînțelesurĭ.
11. [DEX '09] SUBÎNȚELEGE, subînțeleg, vb. III. Refl. și tranz. A (se) înțelege (dintr-un context, dintr-o convorbire, dintr-o aluzie) ceva ce nu este exprimat direct. ♦ Refl. A fi de la sine înțeles, a rezulta, a reieși. – Sub1- + înțelege (după fr. sous-entendre).
12. [MDA2] subînțelege vt [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~btî~, suptî~ / Pzi: subînțeleg / E: sub1- + înțelege cf fr sous-entendre] (C. i. ceva care nu este exprimat direct) 1 A lăsa, a face să se înțeleagă, să se presupună, să reiasă, să rezulte etc. dintr-un context, dintr-o convorbire, dintr-o aluzie etc. 2 A face să fie de la sine înțeles.
13. [MDA2] subtînțelege v vz subînțelege
14. [MDA2] subtînțeles2, ~easă a vz subînțeles2
15. [MDA2] subtînțeles1 sn vz subînțeles1
16. [MDA2] suptînțelege v vz subînțelege
17. [DLRLC] SUBÎNȚELEGE, subînțeleg, vb. III. Refl. A se înțelege (dintr-un context, dintr-o convorbire, dintr-o aluzie etc.) ceea ce nu este exprimat; a se înțelege de la sine.
18. [DN] SUBÎNȚELEGE vb. III. refl. A lăsa să se înțeleagă, a se înțelege de la sine. [P.i. subînțeleg. / < sub- + înțelege, după fr. sousentendre].
19. [MDN '00] SUBÎNȚELEGE vb. refl. a lăsa să se înțeleagă, a se înțelege de la sine. (după fr. sous-entendre)
20. [Șăineanu, ed. VI] subînțelege v. a nu exprima, în vorbire sau scriere, tot ce avem în minte.
21. [Scriban] *subînțelég, -lés, a -lége v. tr. Nu maĭ exprim ceĭa ce e în gînd și se întelege ușor. De ex.: și mie una (adică: dă-mĭ).
22. [DOOM 3] subînțeles (desp. su-bîn-/sub-în-) s. n., pl. subînțelesuri
23. [DOOM 2] !subînțeles (su-bîn-/sub-în-) s. n., pl. subînțelesuri
24. [IVO-III] subînțeles, -suri.
25. [DOOM 3] subînțelege (a ~) (desp. su-bîn-/sub-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. subînțeleg, 3 sg. subînțelege, perf. s. 1 sg. subînțelesei, 1 pl. subînțeleserăm, m.m.c.p. 1 pl. subînțeleseserăm; conj. prez. 1 sg. să subînțeleg, 3 sg. să subînțeleagă; ger. subînțelegând; part. subînțeles
26. [DOOM 2] !subînțelege (a ~) (su-bîn-/sub-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. subînțeleg, 1 pl. subînțelegem, perf. s. 1 sg. subînțelesei, 1 pl. subînțeleserăm; part. subînțeles
27. [IVO-III] subînțeleg.
28. [DTL] SUBÎNȚELES, -EASĂ adj. (< subînțelege, după fr. sous-entendre – sous-entendu): în sintagmele atribut subînțeles, complement subînțeles, element predicativ suplimentar subînțeles, predicat subînțeles și subiect subînțeles (v.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL