1. [MDA2] subînțelegere sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) subtî~ / Pl: ~ri / E: subînțelege] 1 Lăsare să se înțeleagă, să se presupună, să reiasă, să rezulte etc. dintr-un context, dintr-o convorbire, dintr-o aluzie etc. 2 Considerare (redare etc.) a unui sens ca de la sine înțeles 3 (Grm) Renunțare la unele elemente enunțate cu puțin înainte în cursul comunicării, spre a evita repetiția.
2. [DEX '09] SUBÎNȚELEGE, subînțeleg, vb. III. Refl. și tranz. A (se) înțelege (dintr-un context, dintr-o convorbire, dintr-o aluzie) ceva ce nu este exprimat direct. ♦ Refl. A fi de la sine înțeles, a rezulta, a reieși. – Sub1- + înțelege (după fr. sous-entendre).
3. [MDA2] subînțelege vt [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~btî~, suptî~ / Pzi: subînțeleg / E: sub1- + înțelege cf fr sous-entendre] (C. i. ceva care nu este exprimat direct) 1 A lăsa, a face să se înțeleagă, să se presupună, să reiasă, să rezulte etc. dintr-un context, dintr-o convorbire, dintr-o aluzie etc. 2 A face să fie de la sine înțeles.
4. [MDA2] subtînțelege v vz subînțelege
5. [MDA2] subtînțelegere sf vz subînțelegere
6. [MDA2] suptînțelege v vz subînțelege
7. [DLRLC] SUBÎNȚELEGE, subînțeleg, vb. III. Refl. A se înțelege (dintr-un context, dintr-o convorbire, dintr-o aluzie etc.) ceea ce nu este exprimat; a se înțelege de la sine.
8. [DN] SUBÎNȚELEGE vb. III. refl. A lăsa să se înțeleagă, a se înțelege de la sine. [P.i. subînțeleg. / < sub- + înțelege, după fr. sousentendre].
9. [MDN '00] SUBÎNȚELEGE vb. refl. a lăsa să se înțeleagă, a se înțelege de la sine. (după fr. sous-entendre)
10. [Șăineanu, ed. VI] subînțelege v. a nu exprima, în vorbire sau scriere, tot ce avem în minte.
11. [Scriban] *subînțelég, -lés, a -lége v. tr. Nu maĭ exprim ceĭa ce e în gînd și se întelege ușor. De ex.: și mie una (adică: dă-mĭ).
12. [DOOM 3] subînțelege (a ~) (desp. su-bîn-/sub-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. subînțeleg, 3 sg. subînțelege, perf. s. 1 sg. subînțelesei, 1 pl. subînțeleserăm, m.m.c.p. 1 pl. subînțeleseserăm; conj. prez. 1 sg. să subînțeleg, 3 sg. să subînțeleagă; ger. subînțelegând; part. subînțeles
13. [DOOM 2] !subînțelege (a ~) (su-bîn-/sub-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. subînțeleg, 1 pl. subînțelegem, perf. s. 1 sg. subînțelesei, 1 pl. subînțeleserăm; part. subînțeles
14. [IVO-III] subînțeleg.
15. [DTL] SUBÎNȚELEGERE s. f. (< subînțelege < sub + înțelege, după fr. sous-entendre): deducere a prezenței unei părți de propoziție neexprimate (subiect, predicat, verb copulativ, nume predicativ, atribut, complement, element predicativ suplimentar), în cadrul unei propoziții date, prin raportarea acesteia la propozițiile anterioare din comunicare. Este frecventă mai ales în dialog, iar părțile de propoziție la care se referă pot fi completate cu precizie: „Cocostârcul s-a sculat cu noaptea-n cap. [Cocostârcul] A intrat în baltă.” (Em. Gârleanu); „Eu n-am cunoscut niciodată dumbrava asta. Acum văd că [dumbrava]-i o pădure ca-n povești” (M. Sadoveanu); „Atunci iepurele sare și dracul [sare] după el” (Ion Creangă); „Să-mi scoață calul! – Cine?... [să-l scoață?] Argații s-au culcat” (I. L. Caragiale); „Cine câștigă? – Aglae. [câștigă] – șopti Costache” (G. Călinescu); „Eu să fiu a ta stăpână, tu [să fii] stăpân vieții mele” (M. Eminescu); „Câți domni a avut Țara Românească? – [Țara Românească a avut domni] Mulți, domnule” (I. L. Caragiale); „Cine a trecut astăzi pe aici? – [Pe aici au trecut astăzi] Oameni, fel de fel” (I. Slavici) etc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL