1. [DEX '09] SUBÎMPĂRȚI, subîmpart, vb. IV. Tranz. A împărți o parte dintr-un tot în părți mai mici; a subdivide. – Sub1- + împărți.
2. [MDA2] subîmpărți vtr [At: CR. (1829), 123/2 / V: (înv) ~btî~, (îvr) suptî~ / Pzi: subîmpart / E: sub1- + împărți cf fr subdiviser] 1-2 (Complementul sau subiectul indică porțiuni, părți etc. dintr-un tot deja împărțit) A (se) împărți, a (se) separa (în continuare) în mai multe părți Si: a (se) subdivide (1-2), a (se) subdiviza (1-2).
3. [DLRLC] SUBÎMPĂRȚI, subîmpart, vb. IV. Tranz. A împărți o parte dintr-un tot în părți mai mici; a subdivide. A subîmpărți un capitol în paragrafe.
4. [DN] SUBÎMPĂRȚI vb. IV. tr. A împărți în mai multe părți mai mici o parte dintr-un întreg deja împărțit; a subdivide. [P.i. subîmpart. / < sub- + împărți, după fr. subdiviser].
5. [MDN '00] SUBÎMPĂRȚI vb. tr. a împărți în mai multe părți mai mici o parte dintr-un întreg deja împărțit; a subdivide. (după fr. subdiviser)
6. [Șăineanu, ed. VI] subîmpărțì v. a subdivide.
7. [MDA2] suptîmpărți v vz subîmpărți
8. [Scriban] *subîmpárt și -ărțésc, a -í v. tr. Împart ceĭa ce era deja împărțit (subdivid).
9. [DOOM 3] subîmpărți (a ~) (desp. su-bîm-/sub-îm-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. subîmpart, 2 sg. subîmparți, 3 sg. subîmparte, imperf. 1 subîmpărțeam, conj. prez. 1 sg. să subîmpart, 3 să subîmpartă; imper. 2 sg. afirm. subîmparte
10. [DOOM 2] !subîmpărți (a ~) (su-bîm-/sub-îm-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. subîmpart, imperf. 3 sg. subîmpărțea; conj. prez. 3 să subîmpartă
11. [IVO-III] subîmpart.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL