1. [DEX '09] SUBCONTRARIETATE, subcontrarietăți, s. f. (Log.) Raport între judecata particular-afirmativă și cea particular-negativă, caracterizat prin faptul că nu pot fi ambele false, dar pot fi ambele adevărate în același timp și sub același raport. [Pr.: -ri-e-] – Sub1- + contrarietate.
2. [MDA2] subcontrarietate s [At: MAIORESCU, L. 59 / P: ~ri-e~ / Pl: ~tăți / E: sub1- + contrarietate] (Log) Raport între judecata particular-afirmativă și judecata particular-negativă, caracterizat prin faptul că nu pot fi ambele false, dar pot fi ambele adevărate în același timp și sub același raport.
3. [DEX '98] SUBCONTRARIETATE, subcontrarietăți, s. f. (Log.) Raport între judecata particular-afirmativă și cea particular-negativă, caracterizat prin faptul că nu pot fi ambele false, dar pot fi ambele adevărate. [Pr.: -ri-e-] – Sub1- + contrarietate.
4. [DLRLC] SUBCONTRARIETATE, subcontrarietăți, s. f. (Logică) Raport între judecata particular afirmativă și cea particular negativă (ambele avînd același obiect și același atribut).
5. [DN] SUBCONTRARIETATE s.f. (Log.) Raport de subcontrarietate = raport între o judecată particular-afirmativă și una particular-negativă, caracterizat prin aceea că nu pot fi ambele judecăți false, dar pot fi ambele adevărate. [Pron. -ri-e-. / < sub- + contrarietate].
6. [MDN '00] SUBCONTRARIETATE s. f. (log.) raport de ~ = raport între o judecată particular-afirmativă și una particular-negativă, prin aceea că nu pot fi ambele judecăți false, dar pot fi ambele adevărate. (< sub- + contrarietate)
7. [DOOM 3] subcontrarietate (desp. -ri-e-) s. f., g.-d. art. subcontrarietății; pl. subcontrarietăți
8. [DOOM 2] subcontrarietate (-ri-e-) s. f., g.-d. art. subcontrarietății; pl. subcontrarietăți
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL