1. [DEX '09] ȘTUȚUIRE, ștuțuiri, s. f. Acțiunea de a ștuțui și rezultatul ei. – V. ștuțui.
2. [MDA2] ștuțuire sf [At: LTR2 / Pl: ~ri / E: ștuțui] (Tăb) Îndepărtare a părții de deșeu a pieii cu ajutorul foarfecelor sau al cuțitelor.
3. [DEX '09] ȘTUȚUI, ștuțuiesc, vb. IV. Tranz. A îndepărta partea de deșeu a pielii cu ajutorul foarfecelor sau al cuțitelor. – Din germ. stutzen.
4. [MDA2] ștuțâi v vz ștuțui
5. [MDA2] ștuțui vt [At: M. D. ENC. / V: (reg) ~țâi (Pzi: ștuțâi) / Pzi: ~esc / E: ger stutzen] 1 (Reg; îf ștuțâi) A tunde. 2 (Tăb) A îndepărta partea de deșeu a pieii cu ajutorul foarfecelor sau al cuțitelor.
6. [DOOM 3] ștuțuire s. f., g.-d. art. ștuțuirii; pl. ștuțuiri
7. [DOOM 2] ștuțuire s. f., g.-d. art. ștuțuirii; pl. ștuțuiri
8. [DOOM 3] ștuțui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștuțuiesc, 3 sg. ștuțuiește, imperf. 1 ștuțuiam; conj. prez. 1 sg. să ștuțuiesc, 3 să ștuțuiască
9. [DOOM 2] ștuțui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștuțuiesc, imperf. 3 sg. ștuțuia; conj. prez. 3 să ștuțuiască
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL