1. [DEX '09] STUPITURĂ, stupituri, s. f. (Reg.) Scuipătură. – Stupi + suf. -tură.
2. [MDA2] stupitură sf [At: CANTEMIR, I. I. II, 78 / V: stop~, știop~, știu~ / Pl: ~ri / E: stupi + -(i)tură] (Mol; Buc) Scuipătură (1).
3. [DLRLC] STUPITURĂ, stupituri, s. f. (Regional) Scuipătură.
4. [MDA2] stopitură sf vz stupitură
5. [Scriban] scuĭpătúră (vest) și stupitúră (est) f., pl. ĭ. Substanță scuipată: scuĭpăturĭ pe pardoseală. Acțiunea de a scuĭpa o dată sau felu de a scuĭpa: scuĭpătură țigănească.
6. [DOOM 3] stupitură (reg.) s. f., g.-d. art. stupiturii; pl. stupituri
7. [DOOM 2] stupitură (reg.) s. f., g.-d. art. stupiturii; pl. stupituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL