1. [MDA2] ștulbeu sn [At: ANTIPA, P. 100 / Pl: ? / E: ns cf ștulbic, srb stub] (Olt) Știuldic (2).
2. [DAR] ștulbeu s.n. (reg.) prăjină lungă, terminată la un capăt cu o măciucă, pe care o folosesc pescarii pentru a stârni peștele.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL