1. [DEX '09] STUHUIT, -Ă, stuhuiți, -te, adj. (Reg.) Cu acoperiș de stuf. – Din stuh.
2. [MDA2] stuhuit, ~ă a [At: I. IONESCU, C. 220/12 / Pl: ~iți, ~e / E: stuhui] 1 (Reg; d. pereți, panouri, încăperi rudimentare etc.) Făcut din stuf. 2 (D. case, grajduri etc.) Acoperit cu stuf.
3. [DLRLC] STUHUIT, -Ă, stuhuiți, -te, adj. (Regional) Cu acoperiș de stuf. Sub streșina stuhuită stătea spînzurată o coasă ruginită, o seceră și alte mărunțușuri. CONTEMPORANUL, V. 290. Se văd niște ocoale cu lungi șuri pentru boi, Și cumpeni de fîntînă și case stuhuite. BELDICEANU, P. 62.
4. [DOOM 3] stuhuit (reg.) adj. m., pl. stuhuiți; f. stuhuită, pl. stuhuite
5. [DOOM 2] stuhuit (reg.) adj. m., pl. stuhuiți; f. stuhuită, pl. stuhuite
6. [DAR] stuhuit, stuhuită, adj. (reg.) 1. (despre pereți, panouri, încăperi etc.) făcut din stuf. 2. (despre case, grajduri etc.) acoperit cu stuf.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL