1. [DEX '09] TUFAR, tufari, s. m. Arbore cu ramuri dese crescute de la rădăcină, ca o tufă; tufan (2). – Tufă + suf. -ar.
2. [MDA2] tufar sm [At: BUDAI-DELEANU, T. 275 / V: (reg) stuhar / Pl: ~i, (rar) ~e sn / E: tufă + -ar] 1 Arbore cu ramuri dese, crescute direct de la rădăcină, în formă de tufă (1) Si: (pop) tufan (1). 2 (Îvr) Copac tânăr. 3 (Reg; fig) Tufan (9). 4 (Reg) Tufiș. 5 (Bot; reg) Spălăcioasă (Senecio vernalis).
3. [DLRLC] TUFAR, tufari, s. m. Arbore cu ramuri dese, crescute de la rădăcină, avînd aspectul unei tufe. Călăreții se vedeau sărind de prin tufari. GALACTION, O. I 50. O dureau șalele... plecîndu-se atîta pe la rădăcinile celor tufari, după mlădițe fragede. CREANGĂ, P. 316. Trei iepuri sprinteni, vînați de doi ogari, Tăiatu-mi-au cărarea ieșind de prin tufari. ALECSANDRI, T. II 297. – Pl. și: (n.) tufare (CONTEMPORANUL, III 782).
4. [Șăineanu, ed. VI] tufar m. arbust: păduri de tufari AL. [V. tufă].
5. [Scriban] tufár m. (d. tufă). Copăcel în creștere: pădurĭ de tufarĭ. Tufiș întins: scoborîrăm pin tufar și ajunserăm în vale, în poala păduriĭ (NPl. Ceaur, 68). – În nord și stuhar.
6. [MDA2] stuhar sm vz tufar
7. [Scriban] stuhár, V. tufar.
8. [DOOM 3] tufar s. m., pl. tufari
9. [DOOM 2] tufar s. m., pl. tufari
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL