1. [DEX '09] STUFIȘ, stufișuri, s. n. Tufiș, desiș. – Stuf + suf. -iș.
2. [MDA2] stufiș1 sn [At: BARCIANU / Pl: ~uri / E: stuf + -iș] 1 Desiș sau mulțime de stuf. 2 Loc pe care crește (mult) stuf Si: stufărie (2), stufăriș1 (2), trestiiș, (rar) trestiet, (pop) stufăraie, (reg) trestar1, trestărie, trestiaș.
3. [MDA2] stufiș2 sn [At: POLIZU / Pl: ~uri / E: s- + tufiș] 1 Mulțime de copaci tineri sau desiș de tufe Si: crâng (19), desiș (2), hățiș (2), stufăriș2 (2), tufărie, tufăriș, tufiș, tufărime, (rar) stuf (6), (pop) bunget, desime (2), (reg) hălăciugă (1), huceag, huci2 (3), tufar, tufă, tufet. 2 (Pex) Pădure foarte deasă.
4. [DLRLC] STUFIȘ, stufișuri, s. n. Tufiș. Soarele ieși strălucitor după un stufiș de trandafiri. POPESCU, B. II 43. Ercule făcu un laț cu meșteșug... și se pitula cît colea într-un stufiș. ISPIRESCU, U. 40.
5. [Șăineanu, ed. VI] stufiș n. pădure de stuf, pădure deasă.
6. [Scriban] stufíș, V. tufiș.
7. [Scriban] tufíș și stufíș n., pl. urĭ (d. tufă). Desiș de tufe saŭ de copăceĭ.
8. [DOOM 3] stufiș s. n., pl. stufișuri
9. [DOOM 2] stufiș s. n., pl. stufișuri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL