1. [MDA2] știubeci sn [At: (a. 1760) SIO IIj, 338 / V: (înv) st~, stiubici, stu~, stubeț, ~ei, ~ete, ștu~, ștubete, ștubeț / Pl: ? / E: tc üstübeç] (Înv) Ceruză.
2. [MDA2] stiubeci sn vz știubeci
3. [MDA2] stiubici sn vz știubeci
4. [MDA2] stubeci sn vz știubeci
5. [MDA2] stubeț sn vz știubeci
6. [MDA2] știubei2 sn vz știubeci
7. [MDA2] știubete sn vz știubeci
8. [MDA2] ștubeci sn vz știubeci
9. [MDA2] ștubete sn vz știubeci
10. [MDA2] ștubeț sn vz știubeci
11. [Șăineanu, ed. VI] știubeciu n. V. ștubeciu.
12. [Șăineanu, ed. VI] ștubeciu (ștubete) n. ceruză: alifie de ștubeciu. [Turc. ISTÜBEČ, alb de ceruză].
13. [Scriban] stĭubécĭ -,icĭ V. ștubecĭ.
14. [Scriban] ștubécĭ n. (turc. istubec, pop. üstübec, cerusă [d. pers. isfidag], supt infl. luĭ ștubeĭ). Vechĭ. Cerusă. – Și stĭubecĭ, stĭubicĭ, ștubeț, ștubete.
15. [DER] știubeci s. n. – Alb de plumb. Tc. istübec (Șeineanu, II, 338). Înv.
16. [DAR] știubeci s.n. (înv.) ceruză (alb de plumb folosit la vopsele).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL